Pinza tesuta de multa vreme...suporta orice .... de fapt, orice mintea umana putea imagina, si apoi o transpune fara grija in realitatea picturii. Cata libertate aparenta au pictorii..... creatori de personaje, de vise, de lumi. Se intrevedea pe acea pinza....universuri asa de sumbre..ca probabil la momentul in care pensonul atinsese pinza....aceasta tremurase...si toate entitatile din jur..au simtit tremurul. Se vedea pe acea pinza si frumusetea unor universuri....puritatea privirii unui copil fericit de zgomotul provocat de o jucarie... Am spus zgomot..... care de fapt poate provoaca asa mare nefericire unui adult.... Ahhh....Si atunci.... pe aceeasi pinza... cei doi pictori..cel mic si cel mare..... ce ar trebui sa picteze? Bucurie si neplacere in acelasi timp.....contradictia eterna din noi si noi din ea.
Si rationamentul ar duce ..la concluzia intermediara....noi suntem contradictia prin noi insine.
Adaugind un nou fapt la ipoteza, de tipul "timp" - care sa zicem ar domoli/ascunde prin instalare a unei puternici stari de "acceptare" a contradictiilor din noi.... ajungem la starea de intelepciune (aparenta?)....
Si...constat acum...ca de fapt....pensonu...si in acest moment, fara odihna..... traseaza pe pinza...linii cu sens imediat...sau nu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu