Sa ne amuzam putin;)

Cind simti uneori...ca viata ti-o ia inainte...si nu prea te poti tine de ea.....respira si amuza-te de orice...chiar si de starea de permanenta alergare in care esti...:)

Aveti aici un link dragut...cu citate amuzante.

Am extras citeva..mai jos:

- Eu nu sufar de nebunie...ma bucur de ea in fiecare minut.

-Inteligenta ma urmareste ... dar eu sunt mai rapid.

-Daca o pasarica ti-a soptit ceva..atunci inseamna ca ai inebunit pentru ca pasarelele nu vorbesc.

-Exista doua cuvinte care iti deschid multe usi...trage si impinge.

-Cine zimbeste atunci cand lucrurile merg prost s-a gandit deja pe cine sa dea vina .......

Nori & drakusori

Privind, simtind, imaginind-mi ...directia aparuta in mod surprinzator ar putea fi incadrata in termeni contradictorii. Ce te urca pe un norisor , te poate si arunca de acolo.... si daca de fapt norisorul e in universul drakusorilor? Iti poti raspunde linistitor..ca nimic nu este intimplator, si sa accepti ca asta trebuia sa se intimple ca sa iti inveti lectia...ceva de genul: esti drakusor sau nu si apoi sa iti cauti  locul potrivit:) 

Ce se intimpla oare daca un soare puternic lumineaza norisorul, si de fapt  nu-i vezi bine pe drakusorii de pe norisor...Te poti aseza comod, si cind soarele trece mai departe lasind doar o lumina palida...vezi "adevarata" imagine, hm...sau imaginatia iti joaca feste!? Oricum ar fi.... ce senzatie produce pamintului soarele puternic! Hm...pamint din care univers?

O frunza, un vint si o mana

...era rece...vintul batea....nu se vedea nici o raza de soare. Cadea racoarea peste frunza roz-albastra tremurinda. Printre picaturile de ploaie gindurile ei erau aproape tangibile pentru altii. Daca iti aplecai doar privirea ai fi inteles ceva. Unii au inteles resemnare,  altii au inteles renuntare. Frunza, firava acum, nu gindea nimic... amutise..si rozul sau..se transforma incet intr-un albastru intunecat.

O priveam trista, oricit as fi incercat sa o ajut nu gaseam calea. Ma straduisem mai demult sa o duc la copacul de unde credeam ca apartine....dar nu...nimic nu se mai potrivea. Revenise iar in ploaie si frig... dar cred ca undeva ascuns acolo era speranta ca o sa vina si soarele. Stia ca nu poate fi doar soare si ca e nevoie si de ploaie...si incerca sa se adapteze probabil.

Si se intimpla ca brusc ca intr-un vacarm de pasi si voci  trecu o raza care o surprinse. Niciodata nu si-ar fi imaginat ca intr-un asemenea context sa vada lumina. Credea ca amurgul este starea de fapt, si ca lumina care o tot visa era doar acolo in vis. Raza  lumina frunza si instant fu vazuta de un trecator ce cu sufletul deschis o ridica si vazindu-ma trista la o departare considerabila mi-o oferi. Am intins mana..am atins frunza...imi transmise vibratia iar apoi  se topi in centrul palmei mele. Avusese in sfirsit iluzia caldurii...

Luna si beton

Primul lucru care l-am facut in aceasta zi a fost sa ma uit pe fereastra, si sa caut primavara. Cum peisajul plin de beton, il cunoastem cu totii;) am inceput cu ochii mintii sa imi imaginez cite un licar in spatele fiecarei piese gri si muta. Apoi, cind plasmuirea era pe cale sa se produca, am ridica privirea si am vazut o semiluna....usor galbuie si statica(aparent). Nemiscarea aparenta imi aduse aminte de fiinta noastra, in ipostaze cind suntem muti sau impietriti, cind ne e greu sa ne cream un punct de vedere (era un banc pe tema asta...ca daca ai doar un punct de vedere esti limitat saraca(ul) de tine doar la un biet punct:D), cind nu stim ce dorim, sau nu ne pasa de nimic.

Universul exterior la un moment dat oglindeste astfel universul nostru interior la un alt moment dat. Si cred ca sansa noastra de a deveni mai reflexivi(mai frumosi poate) si de a invata sa ne cunoastem incepe cu simpla lectie de a privi ACUM pe fereastra. 

Darul Vulturului (Castaneda)

Pornind de la Castaneda(Darul Vulturului) extrag o serie de trasaturi pe care fiecare din noi cred ca trebuie sa le constientizeze si armonizeze...nu stiu daca sunt complete..dar...

Femeile sunt impartite in patru categorii:

- Est - Femeia ordine: "optimista, cu inima usoara, linistita, persistenta ca o briza usoara"

-Nord-femeia forta:"plina de resurse, sincera, directa, tenace ca un vint puternic"

-Vest - femeia sentiment: "introspectiva, miloasa, isteata, ascunsa, ca o pala rece de vant"

-Sudul - femeia crestere:"educatoare, vehementa, timida, calda, ca un vant fierbine".

Si ma gindesc ca de fapt fiecare din noi avem parti mai mult sau mai putin complete din fiecare item de mai sus.

Barbatii sunt impartiti de asemenea in patru categorii:

-barbatul savant-"barbat nobil, pe care te poti baza, complet dedicat realizarii sarcinii sale"

-barbatul de actiune -"extrem de volatil, un tovaras schimbator, mare glumet"

-barbatul misterios -"nu poate fi spus nimic despre el, pentru ca nu permite nimic sa scape despre el" 

-barbatu curier-"el este asistentul, un barbat taciturn, sumbru, care lucreaza foarte bine daca este directionat corect, dar care nu poate rezista de unul singur"

Calea pe care mergem este cea buna? E o intrebare care ne-o punem cu totii...

Ne nastem si suntem plasati deja undeva, si..o da....detasarea este cea care ne permite sa filtram cu fiinta noastra ceea ce ni se potriveste... Cred ca incep sa inteleg, pe nivelul pe care sunt....in sfirsit:)

Si cum era ideea din Castaneda, cunoasterea ne-o amintim(o visam) si avem obligatia sa o rafinam si sa o transmitem. E ceea ce facem prin toate activitatile noastre de a preda, de a conduce o nava sau de a sterge praful:)

Lumina din noi

Constientizam greu, si cind o facem stim ca oricum pe viitor o sa ajungem la o noua stare in care o sa zici: ce am constientizat atunci nu era chiar suficient de complet. Dar, am descoperit zilele acestea bucuria de a te bucura... si chiar daca unii nu or fi de acord..."teribila" senzatie.  

Am simtit bucuria de a-ti deschide mintea, poate si sufletul...e un exercitiu bun. Daca nu aveti sansa sa gasiti un om care sa va asculte atunci inventati-l. Si de fapt inventia este in a vedea minunile de linga voi. Uneori le vedem...alteori nu... Uneori suntem prea tristi...uneori ne sunt praf valorile..si ne dispar punctele de referinta... 

Cuprins(a) din toate directiile intr-o spirala......si abia acum imi dau seama constient..de ce spirala...te gindesti care este pozitia cea mai potrivita... Nici un raspuns acum, dar vor veni... simt asta. 

Lumina e in noi...e in cuvintele pe care le soptim..e in privirea cu care mingiem realitatile iluzorii...e in atingerile care ne infioara, e in gindurile noastre, e in visurile noastre, e in speranta noastra... suntem lumina... sa ne vedem atunci!

Luciditate

Mi se trase un semnal de alarma si luciditate imi suna si acum in minte. E ceva care ma intriga...

In general tindem sa fim permanent rationali ...si asta ne-a indepartat de naturaletea noastra. E ca si cum domnii ar fi permanent la camasa si cravata (calcata si spalata de ei:D). Dar...mi se spunea si de niveluri de luciditate... hmm.... luciditate in "supra-mental"....

Directii:

- http://www.culturalintegrationfellowship.org/article2.html

- http://books.google.ro/books?id=OqZOkjxsmn0C&pg=PA831&lpg=PA831&dq=supramental&source=bl&ots=ryIz9Je_yZ&sig=IwNPJPjRDJWR1RadnffQuY-IhLk&hl=ro&ei=xn-9SejECYyPsAa77NHoDg&sa=X&oi=book_result&resnum=2&ct=result#PPP1,M1

Abstract: Universuri interpatrunse

Aducindu-mi aminte de copilarie...ma gindeam la bulele de sapun..care zburau fascinant prin aer..si daca se izbeau unele de altele, se spargeau de cele mai multe ori. Frumos era atunci..cind din interactiune se forma o bula si mai mare. Pacat ca pina la urma se atingeau de pamint sau de vre-o creanga de copac si se spargeau la rindul lor.
Si acuma stau si ma gindesc, ce ar fi daca bulele astea ar fi mai intarite putin...mm... oare nu s-ar mai putea reuni?

Univers pentru un vis mov

Visul era mov. Un mov care se prelingea in permanenta, atingind surpinzator de tandru retina. A aparut de ceva timp si provoaca ginduri si porniri. In cautarea unei solutii..desigur nu e solutie..ci e doar o cale printre multe altele... incerci sa vezi lucruri, sa interactionezi, sa simti.

Si inerta, intr-o pierdere de lucidiate controlata, sunt ca intr-un vas ce pluteste intr-o substanta mov. Ma las cucerita.....nu mai controlez eu..totul.. ce senzatie!

Relaxata intr-un puf de ginduri ... mintea-mi e agila, deschisa la idei din "Invataturile lui Don Juan"(Carlos Castaneda)

Daca as lasa partea iubitoare de SF sa domine, as incepe sa creez personaje si mi-as plasmui propria lume...dar nu... 

Daca as incerca sa o iau ca pe o descriere lucida trecuta prin filtrul ratiunii ... as fi surprinsa...dar nu...

O citesc pur si simplu... cine stie ce variatii de mov va crea.

...frumusetea visurilor..indiferent de culoare se poate savura pe muzica:

http://www.youtube.com/watch?v=ldPf3yqq3-8

Bariere, repetitie si circularitate

Ce bariere? Cine le-o inventat nu le putea depasi oare?

Erau intrebari pe care o pietricica intr-un riu involburat si le punea. Fusese mult timp luata de apa ce o slefuise in forme ciudate si intr-un fel reusise sa capete o forma armonioasa. Multe fusesera intimplari independente de ea...de exemplu caderea in viltoarea de acuma citiva ani... isi amintea cu frustrare de asta.

Fusese ademenita de iluzia unui loc cald la soare si linistit, si se lasa dusa de apa..intr-acolo..pe acel mal. Cu greu descoperi ca era o limba de nisip intr-un golf zbuciumat. A stat acolo...a simtit de toate... si linistea uneori..si dragoste uneori...si frig. A auzit sunete, a ascultat tacerea, s-a minunat de starea ei. Dar..incet... natura sa a iesit la iveala...nu era locul ei...desi..aparent se crease un fel de vegetatie care o sustineau pe ea si reciproc.

Incet pietricica realiza...ca uitandu-se in jur...dorea sa vada...si restul.. 

A plecat, a cautat, a gasit, a testat, a simtit... dar se intreba unde e bariera...de ce mereu ajunge intr-un loc..care nu poate sa surpinda toate locurile deodata. Se intreba daca exista asa ceva!?

Si deodata....intelese ca poate farmecul este in iluzia cautarii si in speranta. Pietricica se sprijini de o radacina veche si pierduta in apa... incepu sa isi aduca aminte visuri si realitati.

Nu se identifica cu momentul, era o constatare care voit sau nu contribuiau la forma sa. Fusese frumos si amintirea frumosului trebuia sa ramina. Era ca o creatie, un tablou discret plasat intr-un interval mic. Intensitatea culorilor era acum deosebita..se vedea muntele de acolo si era o poiana plina de zumzetele celor ce treceau. Cum reusise pictorul-suflet-minte sa duca petricica in acel context era greu de inteles. 

Apoi se intimpla ca inghetul sa cada...pietricica era dezamagita de iarna... ea iubea primavara. Dar incerca sa accepte ca natura nu poate fi schimbata....mm nu poate oare? O..da, poate si o schimba prin caldura ce o simtise in plina iarna, linga trestiile fericite de linga lac. Moment suspendat in timp asa se gindea sa ramina. 

Sa cada din nou la starea din golf.... nu...nu...se infiora  ea...dar daca de fapt..e in firea lucrurilor ca fenomene circulare sa se intimple? 

Si brusc in apa rece ce siroia in picaturi personalizate constientiza, ajutata de evenimente poate deloc intimplatoare, ca de fapt... o cale in structura ei iluzorie se gaseste tot timpul, efectele sunt insa greu de prevazut. Ca de obicei pietricica accepta provocarea (in mod semi-constient de context). 

Un univers de inceput

Este un moment bun ca oricare altul sa incepi si sa termini lucruri, sa iti lasi mintea sa zburde..si sa incerci sa identifici coltisoare ascunse si dorinte nespuse.

E incercarea de a nu sta si de a-ti crea o iluzii... de a distruge imagini...si de a crea idei si coerente. Neuronii pot face conexiuni aiuristice dar rezultatul poate fi surpizator. Sentimentele pot face salturi ciudate, iar imaginea-rezultat poate fi concretizata intr-o realista (zic eu) afirmatie:

"Constientizeaza-ti alegerile, accepta-le(te) si asteapta-te la efecte."(by Adria)