Aparent totul prindea contur .... Surpinzator, timpul isi luase o infatisare blinda. De atitea ori simtisem biciuirea gindurilor alungate de timp. De atitea ori luptasem cu negurile amenintarilor actiunilor nerealizate, cu plictiseala mini-taskurilor deloc complexe, cu lipsa respiratiilor complete, cu pierderea din vedere a frumusetii evidente. Deci .... oh.... de cite ori fiecare din noi ne credem intr-un nivel meta-timp si ne-apucam de luptat cu timpul. E ca si cum ai incerca...sa compari frumusetea abstracta a unei flori cu frumusetea unui vultur.
Cazuta astfel in timp si privind prin el, adica in mine si prin mine confer un atribut pur personal acestei dimensiuni.
Interpretabila fiind si aceasta abordare, obosit(a) fiind de forme care in diferite momente (de timp) au consistente diferite, te poti abandona... Aici, desigur se ascunde pericolul abandonului irational....pe care probabil toti l-am trait in primii ani de viata si l-am constientizat mai tirziu.
Abandonul rational in schimb....este greu de stapinit....fiindca aluneci subtil nu in comuniune si pace, ci intr-o noua si poate nesfirsita lupta cu tine insuti.
" Sa intampini orice si pe oricine intr-o stare de LINISTE, in locul zgomotului mental, este marele dar pe care il poti oferi Universului." (Eckhart Tolle)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu