Realitatea imediata

Si fiindca.. nu fac politica da am dreptul la o replica postez o bucatica de mail mai jos:
"
Esenţa problemei (referitor la Basescu, care a zis ca profesorii muncesc doar 16 ore pe saptamana, iar el munceste 16 ore pe zi) este foarte bine pusă în evidenţă de o povestioară care circula pe vremuri pe seama lui Grigore Moisil:
La o şedinţă, tov. decan îl critică pe Moisil că, deşi conducerea facultăţii i-a cerut în repetate rânduri să stea la locul de muncă zilnic cele 8 ore regulamentare de program, ca orice om al muncii, el se încăpăţânează să plece acasă mult mai devreme, aşa că ar trebui sancţionat drastic, ca un element indisciplinat şi neproductiv ce se află.
Moisil a replicat cu vocea lui de bas şi vorba lentă: „Daaacă dooomnul decaaan are nevoooie de caaapul meeeu, atunci o să staaau paaatru ooore; dar daaacă are nevoooie de cuuurul meu, o să stau ooopt ooore...”

Despre soia.... hmmm...

"Adevarul despre soia, iesit la iveala de ani de zile

Pentru iubitorii de lapte de soia si produse de soia nefermentate, am o veste proasta. De ceva ani buni incoace, au tot aparut articole in lant urmate de studii dezvoltate, care dezvaluiau lumii ca soia nefermentata creaza destul de mari probleme celor care au deja dezechilibre hormonale si nu numai. Copiilor in special, nu trebuie sa li se dea produse de soia si in special lapte de soia.

Multe mamici sunt disperate si au avut intentia cea mai nobila de a inlocui laptele de vaca cu cel de soia, sau au fost fericite cand l-au descoperit, deoarece bebelusii lor aveau intoleranta la lactate. Sincer imi pare rau ca le dezamagesc insa nu eu sustin cele de mai jos. Mereu as vrea sa vin doar cu vesti bune, insa am vrut sa aduc neaparat si acest subiect in discutie de mai bine de un an. Ca o alternativa extrem de sanatoasa, ar fi laptele de migdale/nuci.

Migdalele au un continut mare de magneziu, vitamina E si antioxidanti avand capacitate ridicata de a lupta impotriva cancerului. 12 migdale/zi scad vizibil colesterolul, si pe langa proteine si importante minerale ca magneziu, fosfor si zinc, mai beneficiem si de o portie superba de calciu. Da, 20 migdale/zi sunt echivalentul unui sfert de pahar mare de lapte. Mai multe amanunte despre migdale care va vor uimi peste masura puteti citi aici. Despre cum se face laptele de migdale, chiar aici.

Orice produs de soia, gen granule, snitele, cuburi, lapte de soia, sunt in discutie, exceptand cele fermentate, ca si tofu, tempeh, miso si sosul de soia. Dar totusi, si in acestea fermentate exista anti-nutrienti sau anti-enzime. Acesti compusi pot fi redusi prin fermentare, dar nu complet eliminati. Sa luam pe rand bilele negre ale acestei seminte, iar fiindca nici eu n-am stiut cu exactitate, am tradus o parte din articol de la urmatoarea sursa 1, scrisa de doctorii Sally Fallon & Mary G. Enig, Ph.D. cat si de la aceasta sursa.

1. Fitoestrogenul din soia impiedica functionarea normala a glandei endocrine, fiind o potentiala cauza ainfertilitatii, si mai ales in cazuri de cancer de san la femei adulte.

2. Fitoestrogenul din soia are agenti anti-tiroidieni, care cauzeaza hipotiroida si de asemenea cancer tiroidian. La bebelusi, consumul de lapte de soia a fost conectat cu autoimmune thyroid disease

3. Prezenta acidului fitic, gasit in soia in cantitate mare impiedica absorbtia calciului si diverselor minerale din organism.

4. Chinezii n-au consumat soia ca hrana nefermentata din cauza continutului mare de toxine naturale numite “antienzime”, printre ele aflandu-se si agenti precum trypsin, care blocheaza enzimele necesare pentru digestie. Acesti antinutrienti nu se distrug in totalitate prin gatire, si produc in timp probleme gastrice serioase, afectand in timp si pancreasul [...]

5. Soia contine haemagglutinin, o substanta care ajuta la inchegare, si aceasta afecteaza celulele rosii, coagulandu-le.

6. Produsele din soia epuizeaza resursele de vitamina D din corp.

7. Produsele din soia contin exagerat de mult aluminium, care este toxic pentru sistemul nervos si rinichi.

8. Soia contine gointrogen, substanta care interfereaza cu functionarea normala a tiroidei.

9. MSG, sau Acidul Glutamic liber, o foarte puternia neurotoxina, se formeaza in timpul procesarii termice

10. 99% din soia este modificata genetic, si are de asemenea contaminarea cea mai mare de pesticide dintre toate alimentele.

11. Soia este samanta cea mai bogata in acid phytic. Este o substanta care poate bloca absortia de minerale esentiale (calciu, magneziu, cupru, fier si in special zinc), in tractul intestinal. Acidul phytic este extrem de rezistent la metoda obisnuita de reducere a lui prin gatire la temperatura joasa si doar o lunga perioada de fermentare poate diminua procentul de acid phytic. In tofu spre exemplu, consumat impreuna cu cantitati mici de carne, ca in cazul japonezilor care consuma alaturi o bucata de peste, efectul acestui acid este redus

12. Vegetarienii care consuma tofu, ca un substitut pentru carne si produse lactate, sunt la risc mare de deficiente de minerale.

13. Zincul, este un mineral absolut necesar pentru dezvoltarea si functionarea normala a creierului si sistemului nervos. Are un rol in sintetizarea proteinelor si formarii de colagen; tine sub control mecanismul de reglare al zaharului din sange; este necesar pentru un sistem de reproducere sanatos; este cheia pentru numeroase enzime vitale si de asemenea joaca un rol important in sistemul imunitar. Realizati ce ar insemna sa avem deficienta de zinc [...]

Si articolul mai continua pe inca 2 pagini, insa va las pe dvs. sa-l aprofundati pana la capat, plus alte surse precum aceasta de pe internet. In orice caz, cred ca puteti aprecia nevoia de a reduce aportul de soia nefermentata din alimentatia dumneavoastra."

Constientizarea blocajelor emotionale

"Bolile au cauze mult mai profunde si de cele mai multe ori de natura emotionala. Aparenta vindecare determina migrarea bolii catre alt segment, daca nu este inteleasa problema si constientizata. Corpul acumuleaza toxine din cauza miscarilor gresite, a mancarii nepotrivite, a unei conditii fizice, emotionale si mentale proaste. Aceste toxine sunt depozitate in anumite locuri din corp, dar mai ales in incheieturile mari, sistemul limfatic, organele interne si cap.
Daca trupul, mintea si ceea ce ne inconjoara traiesc si lucreaza bine, corpul isi elimina toxinele. Calea interna de eliminare este tractul intestinal, ficatul, rinichii, vezica urinara si lichidele corporale. Unele toxine sunt eliminate prin glandele sudoripare si, insa daca ceva nu merge aici, corpul le elimina tot asa de bine prin piele. Daca, din anumite motive, toxinele nu pot fi eliminat, toxicitatea creste in balanta corpului pana cand acesta ajunge la boala. Primul pas catre boala poate fi tensiunea… la toate nivelurile! Daca trupul nu iese corect din tensiune, atunci organele interne devin intoxicate si…. bolnave.
Iata cum si unde sunt stocate blocajele emotionale:

INIMA: Este pompa vasculară a sistemului sanguin, ea are patru camere, cele două din dreapta sunt în legătură cu plămânii, cele două din stânga sunt în legătură cu restul corpului. Inima primeşte sângele neoxigenat prin partea dreaptă şi-l pompează în plămâni. Sângele oxigenat de la plămâni se întoarce în partea stângă şi de acolo este trimis în restul corpului. În trupul emoţional (în dublu vital) se stochează în dreptul inimii anumite blocaje emoţionale: regrete, dezolare, tristeţe profundă, pierderea unui obiect sau a unei persoane iubite, frica, tristeţea cauzată de respingerea de către alţii, jignirea şi orice te răneşte, când cineva se fereşte şi ascunde ceva de frică (de a muri sau de a trăi), blocaje din cauza iubirii, precum şi dezechilibru dintre a da sau a primi.

PLĂMÂNII: Aduc aer pentru a fi absorbit în sânge şi descarcă sângele de gazele toxice. La nivelul lor în dublu vital, se stochează blocaje emoţionale: furia, frica şi lipsa de vitalitate. Acestea stau la baza astmului bronşic. Tusea este un reflex care încearcă să elimine durerea provocată de trauma emoţională.

STOMACUL: Primeşte mâncare şi începe procesul de digestie, pregăteşte mâncarea pentru a fi luată de intestinul subţire. Blocajele depozitate în dublul vital în dreptul stomacului sunt vechi norme, idei, provenite din familie, colegi de şcoală, muncă, profesori, preoţi, doctori etc.
ULCERUL este materializarea furiei, care muşcă din stomac. TREPIDAŢII ÎN STOMAC provin de la frică, anxietate. INDIGESTIA provine de la gânduri, sentimente învechite, idei, care nu-şi mai au loc în viaţa individului, frica de schimbare precum şi frica şi de a fi dezaprobat se stochează tot aici.

INTESTINUL SUBŢIRE: Umple cavitatea abdominală şi este mărginit de intestinul gros, primeşte hrana digerată din stomac şi foloseşte secreţiile din pancreas şi ficat pentru a digera mâncarea. El este responsabil pentru digerarea substanţelor digestive, inclusiv a vitaminelor.

INTESTINUL GROS: Absoarbe apa, vitaminele şi mineralele. Include şi apendicele. Intestinul gros ascendent este în dreapta, transvers şi descendent în stânga. Stochează blocaje emoţionale la nivelul abdomenului, în dreptul centrului Hara, un centru energetic. Se stochează: sentimente neexprimate de frică şi furie şi nevinovăţie. Creierul dacă nu poate şterge sau rezolva unele probleme, le depozitează în zona energetică a abdomenului.

FICATUL: este cel mai mare organ şi este responsail pentru o multitudine de substanţe chimice şi de transformări. Săngele aduce substanţe nutritive în ficat care converteşte hidrocarbonatele în grăsimi şi proteine. Ficatul face colesterol, depozitează vit. A, B12 şi fierul. Scoate substanţele toxice din sânge. La nivelul lui, sunt depozitate blocajele emoţionale, furie şi frică, care au fost stocate aici timp îndelungat.

VEZICA BILIARĂ: se află chiar sub ficat. Ea colectează bila secretată de ficat. Bila ajută la digestia grăsimilor, făcându-le solubile în apă, putând astfel ca enzimele să le descompună. Depozitarea blocajelor emoţionale în zona vezicii biliare sunt furia, transformată în dezgust, desconsiderarea.

PANCREASUL: secretă enzime care intrate în intestinul subţire ajută la digestia glucidelor, grăsimilor şi proteinelor. El produce şi insulina. Este considerat o glandă cu secreţie internă, funcţia lui influenţează alţi hormoni. La nivelul lui, sunt stocate blocaje emoţionale ca: sentimentul că ceva lipseşte din viaţă, nemulţumirea faţă de viaţă, că nu-ţi oferă ceea ce ai fi dorit, lipsa sării şi piperului din viaţă, a strălucirii ei. Sunt de asemeni oameni care stochează aici excesele de amabilitate şi de bunătate.

SPLINA: este un organ limfatic, filtrează sângele şi acţionează în sistemul imunitar. La nivelul său sunt stocate blocaje emoţionale ca: emoţii datorate unor probleme nefinalizate, datorate unor relaţii cu alte persoane din trecut, moartea unei persoane, pierderea unui loc de muncă sau al unui stil de viaţă care te ţin legat de trecut.

RINICHII: menţin echilibrul electrolitic, chimic, al tuturor fluidelor din organism, menţin nivelul de apă din organism şi procesează plasma din sânge. Menţin echilibrul între acizi şi baze în organism. Aici, la nivelul lor, se stochează blocaje emoţionale (rinichi şi suprarenale) . În dreptul lor, se află centrul energetic şoc-traumă care poate crea supraactivitate a sistemului nervos vegetativ simpatic, care duce la declanşări mari de adrenalină. Suprarenala şi rinichiul au rol şi în vindecarea sistemului de autoimunitate. Se tratează această regiune a corpului în caz de şoc, traumă, boală, intervenţii chirurgicale, dezechilibre emoţionale, stres de orice fel, alergii, lipsă de
vitalitate, precum şi reacţiile automate de frică.

ALTE LOCURI UNDE SE DEPOZITEAZĂ EMOŢIILE

CAPUL: este locul unde se află centrul de comandă al corpului. El este locul unde ne proiectăm viaţa. Echilibrul în această zonă este important pentru echilibrare generală: psihică, emoţională, fizică şi mentală.
N.B. durerile de cap sau migrenele sunt de cele mai multe ori sentimente refulate care cauzează dezechilibre, în timp ce partea conştientă încearcă să găsească cauza pentru care lucrurile nu merg sau nu sunt cum ar trebui să fie.

OCHII: sunt în legătură cu vederea interioară, sentimentele şi auzul (în legătură cu al treilea ochi sau centrul clarviziunii) . A nu fi luat în seamă de alţii, a nu vedea dorinţele altora, a nu vrea să vezi chiar ce este sub nasul tău (miopie) sau a nu vedea ceea ce este în alte locuri îndepărtate (vedere scurtă) sunt sentimente care se stochează la nivelul ochilor. Ochii sunt legaţi de canale cu sinusurile, unde sunt depozitate lacrimile. Ochii sunt de asemeni în conexiune cu ovarele, uterul, testicolele şi prostata.

URECHILE: „Ascultă pe alţii şi de a fi ascultat”. La nivelul lor se produc blocaje provenite din sentimente: ceea ce nu vrem sau n-am vrut să auzim. Ele sunt legate de tensiunea arterială, de echilibru în sens general şi de claritate.

GÂTUL (laringele) este sediul vorbirii, expresii verbale personale. La nivelul gâtlejului sunt blocaje emoţionale cauzate de înăbuşirea cuvintelor sau ideilor, gândurilor sau credinţelor. Se produc aceste blocaje atunci când omul nu spune ceea ce trebuia să fie spus, vorbeşte prea mult, face să tacă sensibilitatea. GÂTUL: verbalizează şi exprimă. Blocajele din zona gâtului sunt cauzate de idei sau cuvinte sau gânduri sau credinţe, care îţi rămân fixate în gât şi cu care te îneci. De asemeni, blocajele pot proveni din a nu spune ceea ce trebuie spus sau de a vorbi prea mult şi de a-ţi fi închisă gura. Blocajele în această zonă sunt în legătură cu greutăţile şi responsabilităţile pe care le duci în spate, şi care te apasă prea greu. Blocajele sunt, de asemenea, în legătură cu oamenii cu vederi de cal (nu vede nimic nici în dreapta, nici în
stânga), când îţi lipseşte ajutorul celor din jur sau când ai o gândire neflexibiliă.

TRACTUL INTESTINAL: constipaţia se datorează refulării unor sentimente de obicei de furie, de frică sau vinovăţie. Colita (diareea) este datorată eliminării unor sentimente vechi, gânduri, idei, pe care nu le-ai înfruntat sau rezolvat.

OVARELE ŞI UTERUL: la nivelul lor se stochează ura împotriva bărbaţilor şi probleme generale legate de naştere, avort, avort provocat, viol, frica, vinovăţia şi furia în legătură cu sexualitatea.

VEZICA URINARĂ: stochează sentimente de furie, vinovăţie, legate de sexualitate.

PROSTATA: aici se stochează vinovăţie legată de sex, furie împotriva femeilor, sentimentul de neputinţă, lipsa ajutorului.

COAPSELE: sunt un sistem de suport al trupului, la nivelul lor de obicei se acumulează sentimentele de furie şi frică (se manifestă ca depozite lipidice), sentimentul de vulnerabilitate şi lipsa protecţiei (lipsa de depuneri la nivelul coapselor).

GENUNCHII: sunt răspunzători de flexibilitatea în gândire şi de siguranţă (suportul) în viaţă. Genunchiul stâng este resposabil de suportul emoţional intern. Genunchiul drept ţine de suportul emoţional extern pe care ţi-l produce slujba, banii, prietenii. Suportul de la mamă se depozitează în genunchiul stâng, suportul de la tată în genunchiul drept. Părinţii care şi-au inversat rolurile vor avea simptomatologie reversă în genunchi (dreptul se va comporta ca stângul).

GLEZNA: legătura ei este cu gândirea, analiza, înţelegerea şi întrebarea „De ce?”.

LABELE PICIOARELOR: au legătură cu atitudinea (ce reprezentăm noi prin atitudinea noastră). Aici sunt stocate sentimentele: dacă suntem în stare să luăm atitudine pentru noi şi pentru alţii, dacă suntem în stare să dăm exemplu de comportament altora, dacă te simţi împlint sufleteşte. Talpa piciorului conţine proiecţii ale tuturor organelor din corp. De asemeni, este în legătură cu simţul realităţii practicului în viaţă.

UMERII: Umărul drept poartă greutăţile şi responsabilităţile datorate familiei, meseriei, lumii sau altora. Umărul stâng poartă emoţiile interne precum şi responsabilităţile pentru propria viaţă fizică, spirituală, emoţională, mentală, precum şi responsabilitatea creşterii (evoluţiei) în aceste domenii. Aici sunt stocate de asemeni sentimentele de vinovăţie

REGIUNEA DIN PARTEA DE SUS A SPATELUI: Partea dreaptă stochează furie, dezechilibre datorate excesivei dărnicii, stochează supărări banale, iritaţii, atunci când din cauza acestor mici tulburări răbufneşti sau ţii în tine, când ascunzi sau exteriorizezi aceste mici supărări, atunci când te dezvinovăţeşti în legătură cu dezechilibrul pe care îl creează datul sau primitul (fie dai prea mult, fie primeşti prea mult). Partea stângă stochează sentimentele de tristeţe la pierderea unei persoane dragi, părerile de rău, pierderea unor lucruri, vinovăţia. De cele mai multe ori, partea stângă rezonează la primitul excesiv, fără a da în schimb suficient de mult.

REGIUNEA DORSO-LOMBARĂ: stochează furia, sentimente neverbalizate, stres legat de sex, bariere care te despart de sexul opus.


REGIUNEA COCSO-SACRATĂ: are de-a face cu supravieţuirea, activarea lui kundalini , frica de succes, frica de a trăi, frica de a acţiona."

Despre viata

"Buda a spus: ”De fiecare data cand nu resimti suferinta la un rau care ti se face; tot atat de mult rau moare in lume.”/ Langa Tokio traia un vestit razboinic Samurai, care a decis sa-i indrume pe cei tineri in budismul Zen. Se spune ca in ciuda varstei inaintate, el putea infrange orice adversar. Intr-o dupa-amiaza, un luptator - cunoscut pentru lipsa lui de scrupule - a ajuns in localitatea unde traia batranul Samurai. Era cunoscut pentru tehnicile lui de a provoca la lupta, astepta pana cand adversarul facea prima miscare si apoi contraataca cu viteza. Tanarul luptator nu pierduse inca nici o lupta. Auzind de reputatia Samuraiului, a decis sa-l invinga pentru a-si mari faima. Toti studentii erau impotriva luptei, dar batranul Samurai a acceptat provocarea. S-au adunat toti in piata din centrul orasului, iar tanarul a inceput sa-l insulte pe Samurai. A aruncat cateva pietre in directia lui, l-a scuipat in fata, i-a aruncat toate insultele ce exista sub soare, i-a insultat pana si pe stramosii sai. Timp de cateva ore, a facut totul pentru a-l provoca pe maestru, dar batranul ramanea impasibil. La sfarsitul dupa-amiezii, simtindu-se obosit si umilit, razboinicul a abandonat si a plecat. Deceptionati de faptul ca maestrul primise atat de multe insulte si provocari, studentii l-au intrebat: - Cum ai putut rabda atat de multa umilinta? De ce nu ti-ai folosit spada, chiar daca stiai ca ai fi pierdut, in loc sa-ti expui lasitatea in fata tuturor? - Daca cineva vine la tine cu un dar si tu nu il primesti, cui apartine darul? intreba Samuraiul. - Celui care ti l-a oferit, replica unul dintre discipoli. - Ei bine la fel stau lucrurile si cu orice ura, manie, insulta sau invidie, spuse Maestrul. Cand nu sunt acceptate, continua sa apartina celui care le-a purtat. In viata de zi cu zi sunt nenumarate situatiile in care ne trezim prinsi fara sa vrem in tot felul de situatii nedorite. Fiecare clipa isi are darul ei. Unele daruri ne sunt de folos, altele ne incurca. Totul depinde de noi. Putem alege sa acceptam orice dar si sa ne lasam atrasi in jocul si influentele altora; sau, sa fim selectivi si sa practicam non-interferenta atunci cand darul nu poarta cu el energia iubirii si nu ne ajuta la evolutia noastra spirituala. / La un moment dat Nisargadatta Maharaj a fost intrebat: Daca ti-as oferi un dar l-ai primi? EL a raspuns: Energia Iubirii care te face pe tine sa darui ma va face pe mine sa primesc !"

http://www.220.ro/video-news/Film-Interzis-Si-Socant-Adevarul-Despre-Viata/9KTmhJr3Es/

Pierre Janin: Psihologie si Spiritualitate

"Pierre Janin este psiholog și psihoterapeut. Locuiește undeva, în sudul Franței și este cunoscut pentru abordările sale neconvenționale în ceea privește psihoterapia. Face parte dintre aceia cu o viziune largă asupra interiorului omenesc și care cred că dincolo de mintea și de gândurile noastre mai e ceva. Sufletul. A lua în considerare Sufletul atunci când ești psihoterapeut, înseamnă a ieși complet din liniaritatea mecanică a psihologiei clasice și a te plasa de fapt în avangarda Marii Transformări.

Pierre Janin este unul dintre terapeuții care sunt invitații noștri permanenți în România. Vine cam odată pe an. Aceia dintre voi care au lucrat cu el au putut experimenta forța matură a acestui terapeut și profunzimea uneori surprinzătoare a abordărilor sale care coboară până în cele mai adânci straturi ale psihicului, pentru a urca brusc pe nivelurile rarefiate ale Spiritualității. Dealtfel, acest tip de abordare – psihologică și spirituală în același timp, îl plasează pe Pierre Janin în avangarda europeană a psihologiei, pentru că la această oră încă, psihologia academică are aroganța de a crede că știe totul despre vârtejurile noastre lăuntrice, crede că totul poate fi explicat prin împrejurări concrete prin care am trecut cândva în această viață, și mai crede că stărilor sufletului omenesc îi pot fi puse etichete. Psihologia tolerează cu condescendență încă, ceea ce numim spiritualitate, pentru simplul motiv că anumite zone ale ființei omenești nu pot fi măsurate și etichetate prin mijloacele convenționale ale științei.

Primul lucru pe care îl remarci la omul acesta este calmul care îl înconjoară ca un halou, emană din priviri, din cuvinte, din tonul său și din gesturile măsurate. Iar căldura, pur și simplu, se simte. Are un fel de prezență totală atunci când vorbește, un fel de a-și focaliza atenția asupra interlocutorului, un fel de a-l asculta, care creează de jur împrejur senzația de căldură. Vorbind cu Pierre Janin mi-a trecut prin cap că de multe ori noi doar ne prefacem că îl ascultăm pe celălalt, absorbiți fiind de propriile noastre gânduri, că, de fapt, multe dintre întâlnirile noastre se desfășoară în monologuri paralele.

Am vrut să știu cum se vede din perspectiva unui profesionist al psihologiei această tendință planetară de întoarcere a omenirii către spiritualitate, către străvechile repere ale sufletului omenesc, care ar putea fi motivele ei și dacă soluția pentru profunda criză prin care trece umanitatea ar putea veni din zona spiritualității.

”Universul își redobândește sufletul”

Pierre Janin, în primul rând care este legătura dintre psihologie și spiritualitate? Știința tradițională neagă spiritualitatea, aruncând-o în zona superstiției și punând-o pe seama fricii oamenilor de a înfrunta moartea.

După părerea mea nu se mai poate vorbi astăzi despre psihologie fără a vorbi despre spiritualitate, care este un datum fundamental al ființei omenești, iar a neglija aspectul spiritual al ființei este o eroare gravă, o orbire în numele unui model restrictiv al lumii. Psihologia convențională așa cum a fost ea definită la începuturi în Europa a trebuit să recunoască în cele din urmă că nu poate explica și nici rezolva multe dintre bulversările interioare ale omului, rămânând încremenită în ideile începutului de secol 20. Astfel că principalele orientări din psihologia mondială a ultimilor ani pun accentul pe integralitatea ființei omenești și pe acele zone ale psihicului pe care le putem asimila spiritualității. Abia acum psihologia, știința sufletului, își merită numele. În această viziune asupra psihologiei, trăirile mistice de pildă nu mai sunt tratate ca manifestări patologice, ci sunt recunoscute ca focalizări ale conștiinței cu potențial vindecător. Această viziune, care deja nu mai este nouă, deși nu a fost acceptată complet în mediile universitare, este cea mai importantă orientare în psihologie a acestui moment. De fapt, ea se suprapune peste cunoștințe străvechi ale omenirii și reprezintă o întoarcere la cunoașterea pe care oamenii au avut-o dintotdeauna și la conștiința faptului că dincolo de aparența acestei lumi, mai e ceva. Este un reper foarte important, pentru că implică o reprezentare de sine într-un univers coerent, care are o noimă, un fundament spiritual și este opusul viziunii ”științifice” în care omul nu este decât un accident singuratic într-un univers ca o mașinărie. Diferența între cele două viziuni se numește, după părerea mea, ”suflet”. Universul, în ochii oamenilor, își redobândește sufletul.

”Psi” – doctorii sufletului

În timpurile moderne psihologul tinde să ia locul preotului. In occident toată lumea are un psiholog. De unde vine acestă ”modă” a psihologului? Este vorba despre o nevoie a oamenilor de a vorbi, de a fi ascultați, de a se confesa?

Da, întotdeauna a existat o nevoie de confesiune care, de fapt este nevoia fundamentală de a comunica, de a fi în relație, de a avea pe cineva care să te asculte. De a nu fi singur. Înainte, acestei nevoi fundamentale a omului îi răspundea chiar societatea în care trăia, o societate în care legăturile între oameni erau puternice, legăturile de familie, de clan, de trib. Erau societăți mici, în care oamenii se cunoșteau între ei, în care păstrau legăturile de familie pentru toată viața, și în care, mai ales, existau ritualuri, tradiții ale comunității care țineau oamenii aproape unii de alții. Astăzi nu mai există așa ceva. Societatea în care trăim este pulverizată, legăturile familiale sunt slabe sau inexistente și asistăm la o disoluție a relațiilor dintre oameni. Rezultatul este însingurarea, alienarea, sentimentul că nu mai e nimeni împrejur care să ne asculte și să ne înțeleagă. Religia, care înainte oferea un cadru de referință important, a intrat într-un con de umbră din diferite motive, iar preotul, la care oamenii mergeau atunci când aveau nevoie de cineva care să le asculte păsurile, a pierdut mult din importanță. Dar nevoia de a împărtăși cu cineva conținuturile interioare a rămas aceeași. Ba chiar este încă și mai mare, pentru că ultima redută și ultimul reper, familia, este și ea pe cale să se prăbușească în fața agresiunii acestor timpuri moderne. Dacă privim cu atenție, vom vedea că în societățile cele mai evoluate tehnologic, cum este cea americană de pildă, există cea mai mare nevoie a oamenilor de a sparge această singurătate. O nevoie atât de mare încât sunt dispuși să plătească pe cineva ca să-i asculte. Acesta este un ”psi”, adică un psiholog sau un psihoterapeut. Aproape fiecare are un psiholog. În Europa încă nu este cazul, pentru că aici încă se mai păstrează ceva din vechile repere. Iar în România, dacă nu există încă o nevoie de așa ceva, acest lucru se datorează probabil exact faptului fericit că societatea nu a ajuns la grade de disoluție echivalente cu cele ale Vestului. Nu cunosc bine societatea românească dar, după câte îmi dau seama, românii sunt mai legați de tradițiile lor și sunt mai apropiați de spiritualitatea lor decât în Occident. Acesta este unul dintre motivele pentru care au mai puțină nevoie de un psiholog. Mai puțină, dar nu spun că deloc. Psiholog înseamnă, literalmente, un fel de doctor al sufletului, și dacă până acum psihologia se credea o știință obiectivă, în ultimii zeci de ani ea a trebuit să accepte asumarea spiritualității ca parte fundamentală a psihismului omenesc, astfel că un psiholog trebuie să fie pregătit să întâmpine dimensiunea spirituală a clienților săi. Spiritualitatea nu mai poate fi exclusă din psihologie fără riscul de a rămâne o știință goală, fără obiect, pentru că esența ființei omenești este una spirituală.

Nu se transformă deci psihologul într-un preot al timpurilor moderne?

Nu, pentru că un psiholog nu este moralist. El nu spune trebuie să faci cutare și cutare lucru și astfel vei fi mântuit. Preoții religiilor instituționalizate se poziționau astfel, însă rolul unui psiholog nu este acesta. El ascultă, este un fel de ghid al celui aflat în suferință, către el însuși. Mai curand îl ajută pe acesta să găsească el însuși răspunsurile, decât să-i ofere răspunsuri prefabricate și rigide. Desigur că există și preoți care nu sunt moraliști, care înțeleg că un cadru rigid nu poate vindeca. Dar misiunea unui ”psi” este aceea de a împărtăși o situație împreună cu acela căruia îi este greu, de a fi alături în primul rând, și abia apoi de a încerca să găsească răspunsuri, să demonteze mecanisme interioare, sa să găsească ieșiri din situație. Mulți oameni au nevoie pur și simplu să fie ascultați, să fie auziți, să știe că împart cu cineva o situație dificilă, și acest simplu lucru face să pară lucrurile mai ușoare. Faptul că oamenii au atâta nevoie de acest lucru spune ceva despre felul în care ne-am înstrăinat unii de alții și despre singurătatea și alienarea în care trăim în societățile moderne. Este un indicator al faptului că ceva este greșit în modul în care relaționăm. Relațiile cu ceilalți determină imaginea pe care o avem despre noi înșine. Într-o lume în care ne simțim singuri, în care universul nu mai pare decât o mașinărie cosmică lipsită de suflet, gata să ne strivească în orice moment, nu putem fi decât nefericiți, înfricoșați și însingurați. Aici intervine viziunea spirituală asupra lumii. Într-o lume care are un fundament spiritual, în care omul este legat prin fire invizibile de toți oamenii și de restul cosmosului, însingurarea și frica sunt mai ușor de învins.

”A ști despre iubire nu este același lucru cu a trăi iubirea”

Viziunea spirituală asupra lumii devine astfel o formă de terapie. Cum procedați cu aceia care nu au o astfel de viziune asupra lumii?

Ca să răspund trebuie să revin la deosebirea între religie și spiritualitate. Religia este o formă instituțională a spiritualității. De pildă creștinismul este forma instituțională a spiritualității lui Isus. Diferența este că spiritualitatea este trăită direct, iar religia este mai curand învățată de la alții. O viziune spirituală asupra lumii, ca să fie vindecătoare și ca să schimbe relația noastră cu universul, cu ceilalți oameni și cu noi înșine, trebuie să fie trăită, nu învățată. Atunci când pleci de la premiza că fiecare dintre noi este racordat natural la fluxurile universale, că în adâncurile noastre noi suntem cu adevărat legați profund unii de alții și de cosmosul întreg, ei bine atunci nu-ți mai rămâne decât să îl faci pe celălalt să conștientizeze aceste legături care există deja, care au existat dintotdeauna, dar pe care el le-a uitat. Adevărata conștiință a apartenenței la întreg survine numai atunci când trăiești acest lucru. Există multe feluri în care oamenii pot fi puși în contact cu straturile adânci ale propriei lor conștiințe, proprii terapiilor de tip gestalt sau experiențială sau transpersonală, și nu numai, pe care nu le pot dezvolta aici, dar care au drept rezultat o experiență și nu un raționament sau o informație. Oamenii trăiesc direct anumite experiențe ce conduc la o viziune spirituală asupra lor și a lumii. Aceste experiențe modifică profund felul în care relaționează cu ei înșiși, cu oamenii, felul în care percep lumea. Una este să citești despre iubire, așa cum este ea scrisă în cărțile sfinte ale religiei, și altceva este să trăiești așa ceva, chiar și numai într-un seminar ghidat de un psiholog. Spiritualitatea nu se învață. Se trăiește. În interiorul religiilor instituționale există asemenea oameni, călugări mai ales, care trăiesc experiențe spirituale și pe care îi poți deosebi imediat, pentru că emană un ”ceva” care nu se poate falsifica și care le modifică în întregime felul în care privesc și interacționează cu lumea. Ortodoxia mai ales păstrează această tradiție străveche a experienței, și bănuiesc că aici, în România, știți despre ce este vorba. Revenind la lucrarea unui ”psi”, cel mai important lucru pe care-l poți face pentru un om ce traversează o perioadă sufletească grea, este să încerci să-l racordezi la straturile adânci ale propriei sale ființe, care sunt unul și același lucru cu a-l racorda la suflul întregului univers din care face parte. Acest lucru îl ajută să-și regăsească echilibrul și să aibă încredere în vindecătorul interior care se află acolo. Subliniez din nou că este vorba despre tipuri de terapie experiențiale care, abia în ultimele decenii au devenit mai cunoscute, deși sunt cunoscute de fapt de mii de ani, de când există omenirea. Contactul cu aceste niveluri ale conștiinței determină o regăsire a sensului vieții, a echilibrului psihic și, de foarte multe ori și a celui fizic, pentru că bolile fizice sunt determinate de dezechilibre psihologice. Ca să rezum, în vreme ce religia instituțională afirmă ”urmează-mă pe mine”, spiritualitatea afirmă ”caută în tine însuți, trăiește adevărul”, și aici se intersectează cu ceea cu psihologia transpersonală și cu terapiile de tip experiență.

”Conștiința fără granițe este starea naturală a Ființei”

Ce părere aveți despre aceste terapii de tip experiență, așa cum facem și noi aici în România, mă refer mai ales la cele ce implică stări de conștiință extinsă? Ce rol credeți că pot avea acestea în transformarea universală de conștiință prin care trece Umanitatea?

Experimentarea propriei conștiințe și a adevăratelor sale dimensiuni este probabil singura cale de transformare accelerată și de vindecare în profunzime. Nu suntem altceva decât Conștiință, pe toate nivelurile Ființei noastre, de la nivelurile cele mai dense, fizice, trecând prin cele emoționale și mentale, până la nivelurile noastre cele mai elevate pe care le numim spirituale. Experimentarea Ființei fără granițe, a Ființei universale, înseamnă asumarea integrală a ceea ce suntem, înseamnă disoluția fricii fundamentale care ne bântuie atunci când ne auto-limităm, înseamnă recunoașterea iubirii ca pricipiu esențial al articulării Universului. Dacă ne recunoaștem vastitatea, atunci tot ceea ce se petrece este în interiorul nostru. Dar o asemenea asumare nu se poate petrece în urma lecturii, mintea nu poate concepe multi-dimensiunea a ceea ce suntem. Astfel că singura cale este aceea de a experimenta, de a fi această dimensiune, de a o trăi personal. Vorbim despre ”conștiință extinsă”, dar aceasta este de fapt starea naturală a ființei noastre, extensia, vastitatea. Suferința vine din restrangere, din iluzia granițelor. Odată înlăturate, nimic nu mai stă în calea divinității interioare. Cât despre marea transformare prin care trece Umanitatea, da, părerea mea este că experiența Marii Conștiințe este cel mai mare pas pe care-l putem face acum, cea mai importantă experiență, pentru că, de fapt, ne îndreptăm cu toții, în ansamblu, către acest nivel universal al Conștiinței. A experimenta conștiința fără granițe înseamnă a ne racorda la pulsul transformării, a vibra în același ritm cu ea.

”Nu suntem singuri”

Oamenii caută până la urmă un sprijin atunci când trec prin perioade dificile. Care este lucrul cel mai important pe care îl comunicați oamenilor când lucrați cu ei?

Sunt conștient de faptul că în civilizația occidentală, cea mai generală problemă cu care se confruntă oamenii este individualismul, credința inoculată de sistemul în care trăim, că avem ce merităm, că noi suntem responsabili pentru tot ceea ce ni se întâmplă. Este o civilizație a cărui pragmatism poartă semințele nefericirii. Oamenii nu mai fac parte din nimic. Fiecare pentru el. Este o atitudine auto-distrugătoare. Cu zeci de ani în urmă, un mare psiholog pe nume Carl Gustav Jung demonstra faptul că fiecare dintre noi este purtătorul a ceea ce el numea ”inconștient colectiv”. Toată istoria omenirii, experiențele tuturor oamenilor care au trăit vreodată pe acestă planetă sunt depozitate undeva, într-un spațiu arhetipal al conștiinței, iar noi suntem influențați de această lume, suntem purtătorii ei, facem parte din ea. Suntem supuși influențelor epocii în care trăim, locului, țării, sistemului de credințe în care ne-am nascut. Asta înseamnă că nu suntem complet reponsabili de ceea ce trăim, că nu este ”vina” noastră că trecem prin ceea ce trecem. Suntem racordați prin conștiința noastră la acest ocean vast al conștiinței omenești și universale. De multe ori oamenii se simt eliberați în momentul în care intră în contact cu această realitate universală, pentru că schimbă sistemul de referință, reperele. Sigur, nu putem evita complet suferința, dar ea nu este obligatorie. Sunt multe de spus aici, dar esențial este acest demers echivalent cu deschiderea unei porți către adevăratele dimensiuni interioare, prin trăire, nu prin explicații și teorii. Aceste porți sunt accesibile oricui, din orice sistem de credințe ar veni, din orice religie. Creștinismul european poartă în sine deschiderea potențială a acestor niveluri, și există oameni care prin rugăciune de pildă, le pot deschide. Doar că nimeni nu-i învață cum să facă acest lucru. În esență însă este același lucru: a experimenta contactul cu cele mai profunde straturi ale ființei omenești, aflate în conexiune cu tot ceea ce ne înconjoară, înseamnă a schimba sistemul de referință de la unul personal, la unul transpersonal sau dincolo de persoană. Înseamnă a recunoaște apartenența la ceva mai mare decât noi înșine.

Așa se explică întoarcerea pretutindeni în lume la credință, la practici spirituale străvechi, la yoga, la meditație, la șamanism…

Da, este nevoia de a ne raporta la ceva ce, în adâncurile noastre, știm că există.

La Divinitate.

Da.

Sunteți credincios?

Da.

Horia Țurcanu

PS. Următoarea vizită în România a lui Pierre Janin și următorul workshop pe care acesta îl va susține împreună cu Elena Francisc, va fi în perioada 1-3 octombrie 2010 și va avea tema Puterea Prezenței. Puteți găsi detalii pe www.transpersonal.ro sau la Asociația de terapii Transpersonale, tel 0731.014.258 (Alina) , mail attranspersonal@gmail.com"