"Întruna din zile un negustor de produse lactate, primeşte o citaţie de a se prezenta la judecătorie pe data cutare, fiindu-i intentat un proces de către brutar. Omul e foare îngrijorat şi până la data procesului nu şi-a mai găsit liniştea. Se tot întreba cu ce o fi învinuit.
Brutarul însă ştia. Şi încă cum. Îl tot bănuia pe lăptar că îl înşeală la cântar atunci când cumpăra de la el unt. Aşa că nu o dată, după ce lăptarul îi aducea kilu de unt şi pleca, cântărea imediat marfa, în prezenţa unor martori. Întradevăr, bănuielile sale erau justificate. Ba primea 900 de gr., ba 800 de gr.; au fost cazuri când a primit şi 750 de gr. de unt, în loc de un kilogram.
În ziua judecatei judecătorul îl întreabă pe negustorul de lactate:
- Spune, dumneata ai cântar cu care să cântăreşti untul pe care îl vinzi?
- Nu, domnule judecător. Nu am.
- Păi, atunci cum pretinzi că vinzi untul cu kila?
- Păi, să vedeţi. Eu am o balanţă. Pun pe o parte a balanţei pâinea de un kilogram pe care o cumpăr de la brutar iar pe celaltă parte pun unt, până ce balanţa se echilibrează.
Morala: În viaţă primeşti ceea ce dai."
Si as adauga eu.. daca ai un pic de inteligenta...poti scapa si din cele mai ciudatoase probleme;)
