Auto-Ironia ... cu - Woody Allen

"
Am niste copii superbi. Slava domnului ca m-a inselat nevasta-mea...

Pina la noaptea nuntii, nevasta-mea se temea de intuneric. Dupa asta m-a vazut pe mine gol si de atunci se teme si pe lumina...

Nevasta mea este cea mai neispravita bucatareasa. Noi ne spunem rugaciunea intotdeauna dupa cina...

Odata cineva ne-a furat masina. Mi-am intrebat nevasta daca a vazut cumva cum aratau hotii. Mi-a raspuns ca nu, dar a notat numarul masinii...

Intr-o zi, mi-am sunat sotia si i-am declarat: Draga mea, ma gindeam la tine si m-a lovit brusc o pofta nebuna de amor. La care ea a intrebat: Dar cine-i la telefon?

I-am spus dentistului meu ca mi s-au ingalbenit dintii. Sfatul lui a fost sa-i asortez cu o cravata maro...

Azi e o zi absolut nefasta. M-am sculat de dimineata, am luat camasa si i s-au rupt doi nasturi. Am pus mina pe servieta - i s-a rupt minerul. Acum ma tem sa mai merg la WC...

I-am spus psihiatrului meu ca sint trist, intrucit pe mine toata lumea ma detesta. Mi-a raspuns sa nu fiu penibil, deoarece nici nu m-am intilnit inca cu toata lumea...

Cind eram copil parintii mei se mutau adesea dintr-o casa in alta, dar eu i-am gasit de fiecare data...

Eu si sotia mea am trait fericiti 20 de ani. Apoi ne-am intilnit unul pe altul...

M-am dus la psihiatrul meu si i-am povestit: Doctore, in fiecare dimineata cind ma uit in oglinda ma apuca brusc o senzatie cumplita de voma.Ce crezi ca am?
Mi-a raspuns: Nu stiu, dar cu vederea - cert - stai impecabil!"

Intelepciune sub amuzament

Nu te certa niciodata cu un prost!
Te va aduce la nivelul lui si te va bate cu experienta!

Vine un moment in viata cand realizezi:
Cine conteaza,
Cine nu a contat niciodata,
Cine nu va mai conta....
Si cine va conta intotdeauna...

Deci, nu iti face griji pentru oamenii din trecutul tau,
Exista un motiv pentru care nu au ajuns sa fie prezenti in viitorul tau...

Stil de viata

http://sideris.ro/blog/stil-viata-eco/balsamul-de-rufe-un-rau-necesar/

Tu ce auzi?

"Un indian american era impreuna cu prietenul sau in centrul New York-ului. Era ora amiezii iar strazile erau pline de oameni. Masini claxonand, taximetre ce luau curbele cu viteza, sirene ce se apropiau sau se departau, toate aceste sunete ale orasului parca te asurzeau. Dintr-o data indianul a spus:
- Am auzit un greiere.
- N-ai cum sa auzi un greiere in tot vacarmul asta! i-a spus prietenul lui.
- Sunt sigur, am auzit un greiere! a insistat indianul.
- Asta-i o nebunie! a raspuns prietenul.

Indianul a ascultat cu atentie un moment, dupa care a trecut strada spre o zona unde se aflau cativa copaci. A cautat imprejur, sub ramuri si a gasit micul greiere. Prietenul sau a ramas uimit.

- E incredibil! Trebuie sa ai un auz supraomenesc!
- Nu, a spus indianul. Urechile mele nu sunt diferite de ale tale. Totul depinde de ce asculti cu ele.
- Dar nu se poate! a continuat prietenul. Eu n-as putea auzi un greiere in acest zgomot!
- Depinde de ceea ce este important pentru tine. a venit imediat raspunsul. Da-mi voie sa-ti arat.

A bagat mana in buzunar si a scos cateva monede pe care le-a lasat sa cada discret pe asfaltul trotuarului. Atunci, cu tot zgomotul asurzitor al orasului, au remarcat ca toti oamenii de pe o raza de 5 metri au intors capul privind in jur daca nu cumva banii cazuti erau ai lor.

- Intelegi ce am vrut sa spun? a continuat indianul. Totul depinde de ceea ce este important pentru tine.

Intre timp greierii canta, frunzele fosnesc, apele curg iar noi nu le auzim .
"

Damanhur - o incredibila utopie subpamanteana

Istoria Damanhurului mentioneaza: "Primul tarnacop a lovit stanca intr-o noapte calda de august. Era anul 1978: o stea stralucitoare a strabatut, incet, cerul, lasand in urma ei un praf auriu, care s-a asternut pe pamant. Era un semn bun, era momentul prielnic pentru a incepe sapaturile in munte, catre inima Pamantului, pentru a construi un templu cum nu s-a mai construit de mii de ani. Trebuia sa fie facut cu mainile si vointa oamenilor, si nimeni nu trebuia sa stie de asta."
O lume ce merita explorata:
http://www.damanhur.org/

IQ versus EQ

"REVANŞA SENTIMENTELOR ASUPRA INTELIGENŢEI
sau
ADEVĂRATA MĂSURĂ A INTELIGENŢEI: E.Q.



Este foarte interesant că, deşi au diplome echivalente ca valoare, unii se tîrăsc în slujbe umile, în timp ce alţii fac salturi impresionante în drumul lor către succes. Cum se explică faptul că unii care dovedeau în copilărie o inteligenţă vie şi promiteau foarte mult, au eşuat pînă la urmă în mediocritate, iar alţii, care nu se distingeau prin nimic deosebit, au reuşit în viaţă? De ce sînt cupluri care se ceartă şi apoi se despart, şi perechi care, deşi se mai confruntă cu tensiuni, nu se destramă şi chiar sînt fericite?

Răspunsul la toate aceste întrebări ţine cont de faptul că noi "decidem şi gîndim sub influenţa sentimentelor", după cum ne sugerează Daniel Goleman, psiholog la Harvard.

Adevărata măsură a inteligenţei nu este I.Q., ci E.Q., coeficientul emoţional. "Marea revoluţie a anilor 2000 constă în revanşa sentimentelor asupra inteligenţei", ne asigură Daniel Goleman în cartea sa celebră deja în Statele Unite ale Americii, "Emotional Intelligence".
În prezent, cînd ne referim la inteligenţă, înţelegem cel puţin două lucruri:

- intelectul (IQ) şi
- inteligenţa emoţională (EQ).
"În mod tradiţional, puterea creierului este dată de IQ, însă cu cît lumea devine mai complexă, inteligenţa emoţională trece pe primul plan" (Daniel Goleman).

O persoană inteligentă emoţional este abilitată în patru domenii: identificarea emoţiilor, înţelegerea emoţiilor, reglarea emoţiilor şi folosirea emoţiilor.

În viziunea lui Daniel Goleman (1998), inteligenţa emoţională este formată din cinci factori: cunoaşterea propriilor emoţii, managementul emoţiilor, motivare, recunoaşterea emoţiilor la alţii (empatie) şi relaţiile interpersonale.
Iată o comparaţie între IQ şi EQ.

Intelectul - IQ (capul)

ne ajută să facem socoteli;
ne ajută să procesăm informaţii;
se bazează pe logică;
ne ajută să rezolvăm probleme;
ne ajută să reuşim la şcoală;
în decursul vieţii IQ-ul este relativ constant;

Inteligenţa emoţională - EQ (inima)

ne ajută să ne înţelegem pe noi înşine şi să ne motivăm;
ne ajută să luăm decizii (fără emoţii nu poate fi luată nici o decizie);
ne ajută să comunicăm şi să ne înţelegem mai bine cu alţi oameni şi să construim relaţii puternice, care durează;
ne ajută să ne transformăm;
ne ajută să învăţăm din experienţă;
ne ajută să fim creativi;
ne ajută să reuşim la locul de muncă şi în viaţă.


Dezavantajele intelectului

funcţionează bine doar cînd sîntem calmi;
funcţionează încet, sau în orice caz mai încet decît inteligenţa emoţională; din această cauză nu ne putem baza pe IQ atunci cînd ne aflăm în situaţii critice sau cînd trebuie să luam rapid decizii;
este un predictor slab al succesului nostru în viaţă; (însă un bun predictor al succesului nostru în şcoala tradiţională);
rămîne relativ constant toata viaţa.


Avantajele inimii

funcţionează bine în orice situaţie;
functionează rapid, sau în orice caz mai repede decît IQ-ul; din această cauză ne putem baza pe EQ cînd ne aflăm în situaţii critice sau cînd trebuie să luăm rapid decizii;
este un predictor puternic al succesului nostru în viaţă;
poate creşte, chiar foarte mult.

Iată un exemplu dat de Robert Stenberg, care ilustrează diferenţa dintre intelect şi inteligenţa emoţională:

Doi copii se plimbau printr-o pădure. Unul din ei era foarte bun la învăţătură, premiant, foarte apreciat de adulţi (IQ). Celălalt era un şmecheraş, slab la învăţătură, dar foarte descurcăreţ în viaţa de zi cu zi (una din caracteristicile persoanelor inteligente emoţional). Celor doi copii le iese un urs în faţă. Primul face repede nişte calcule şi ajunge dezamăgit la concluzia că nu poate scăpa cu fuga din faţa ursului. Celălalt, foarte calm, se apleacă, îşi verifică pantofii şi îşi strînge mai bine şireturile. Primul, foarte trist, îi spune că a facut calcule şi nu au nici o şansă să scape de urs dacă o iau la fugă. Cel de-al doilea îi răspunde, cu acelaşi calm: "Te-nşeli! Tot ce trebuie să fac este să fiu cu un pas înaintea ta." (păstrarea calmului şi mintea limpede în situaţii
critice, sînt alte două caracteristici ale persoanelor inteligente emoţional).

Bell Labs, Centrul de cercetare pentru înalta tehnologie al lui A.T.&T., gigantul telecomunicaţiilor din SUA, a apelat la Goleman pentru a testa angajaţii care se dovediseră foarte eficienţi. Rezultatul: cei mai valoroşi cercetători nu aveau un I.Q. foarte ridicat sau diplome dintre cele mai prestigioase. Erau însă persoane foarte echilibrate din punct de vedere emoţional, capabile să facă faţă cu succes momentelor de criză.

Cercetarile au arătat că succesul nostru la locul de muncă sau în viaţă depinde 80% de inteligenţa emoţională şi doar 20% de intelect. În cazul liderilor, inteligenţa emoţională contribuie cu pînă la 90% la succes. Asta nu înseamnă că rolul IQ-ului trebuie neglijat. IQ-ul continuă să fie important, dar nu cel mai important. Creierul omului, înainte de toate, este făcut ca să iubească.

De altfel, viaţa şi experienţa fiecărui individ arată că, spre deosebire de IQ, care nu se schimbă mai deloc după adolescenţă, inteligenţa emoţională este, în mare parte, învăţată, şi continuă să se dezvolte pe măsură ce înaintăm în vîrstă şi învăţăm să cunoaştem emoţiile şi sentimentele şi să le utilizam pozitiv.

Poate că nu întîmplător se vorbeşte de maturizare, care, în fond, este potenţialul pe care-l dobîndim de a învăţa abilităţile practice bazate pe componentele EQ.
Aceasta este marea revoluţie a anilor 2000: supremaţia trăirilor sufletesti care ia locul spiritului materialist, al gîndirii reci, al gestiunii şirurilor de cifre, al statisticilor şi deciziilor luate de sus. Adevăratele valori se dovedesc a fi: intuiţia, blîndeţea, simpatia, puterea de concentrare, înţelegerea, empatia.
Viitorul aparţine pe deplin E.Q.-ului."

Puterea cuvintelor

M-a impresionat videoclipul de mai jos... Chiar daca de cele mai multe ori..nu suntem fizic orbi..suntem totusi orbi ca nu vedem frumusetea ... si suntem lenesi ca nu ne straduim mai mult sa folosim cuvinte care sa transforme in bine totul.

http://www.youtube.com/watch?v=Hzgzim5m7oU

Povestea Celor 1000 de Bile

Personal..dupa ce am citit cele de mai jos ... am inceput sa ma gindesc sa caut un bol...si bile...

"Pe măsură ce înaintez în vârstă, îmi plac din ce în ce mai mult dimineţile de sâmbătă. Poate din cauza liniştii pe care o simt atunci când mă trezesc primul, sau poate că este doar bucuria neascunsă că nu trebuie să fiu la serviciu. Oricum ar fi, primele ore ale dimineţilor de sâmbătă sunt cât se poate de plăcute.

Acum câteva săptămâni, savurând liniştit prima cafea a unei astfel de dimineţi de sâmbătă, am pornit radioul. Ceea ce a urmat a devenit una din acele lecţii pe care viaţa ţi le dă din când în când. Iată despre ce e vorba:

La radio era o emisiune matinală interactivă, cu păreri exprimate telefonic de ascultători pe tema emisiunii, punctate din când în când de anunţuri ale crainicului prin care îi asigura pe aceştia că le stă la dispoziţie în fiecare zi a săptămânii, inclusiv în dimineţile de sâmbătă până la prânz.

La un moment dat a intrat în direct un ascultător care dorea să povestească, oricui dorea să asculte, povestea celor 1000 de bile, ceea ce mi-a captivat toata atenţia. Avea o voce gravă, fermă, dar deosebit de calmă.

Iată povestea lui, spusă crainicului radio:

Se pare că eşti tare ocupat cu acest serviciu la postul de radio: să ai o emisiune zilnic, inclusiv sâmbăta dimineaţa, nu e un lucru uşor.

Sunt convins că te plătesc bine dar cred că e o ruşine că te ţin departe de familie atât de mult timp. E foarte dureros că în aceste sâmbete în care ai lucrat ai pierdut primul concurs de dans al fiicei tale, primul meci de fotbal al fiului tău, şi câte altele…

Dă-mi voie să-ţi spun ceva ce pe mine m-a ajutat să-mi stabilesc şi să-mi urmăresc priorităţile. Este povestea celor 1000 de bile.

Vezi tu, într-o dimineaţă de sâmbătă ca aceasta, m-am aşezat la masă şi am făcut puţină aritmetică:

* un om trăieşte în medie 75 de ani. Ştiu că unii trăiesc mai mult iar alţii mai puţin, dar media este asta -75 de ani;

* am înmulţit 75 cu 52 şi am obţinut 3900, adică numărul de zile de sâmbătă pe care le trăieşte în medie un om;

* deoarece la acel moment aveam deja 55 de ani, am socotit câte zile de sâmbătă trăisem deja, adică 55×52, adică aproape 2900 de sâmbete;

* am socotit apoi că dacă voi trăi 75 de ani, mi-au mai rămas aproximativ 1000 de sâmbete.

După ce am terminat cu aritmetica, m-am dus la magazin şi am cumpărat 1000 de bile de sticlă, din acelea cu inserţii colorate, cu care se joacă copiii. Şi am trecut prin 3 magazine pentru că nici unul nu avea 1000 de bile. Oricum, până la urmă le-am cumpărat, le-am dus acasă şi le-am pus într-un vas mare şi transparent.

De atunci, în fiecare sâmbătă dimineaţă, am scos câte o bilă şi am aruncat-o. Am realizat că observând cum se micşorează numărul bilelor din vas am devenit tot mai concentrat pe lucrurile care contează cu adevărat în viaţă. Nimic nu te motivează şi nu te ajută mai mult în a-ţi stabili priorităţile în viaţă decât simpla imagine a timpului tău scurgându-se.

Şi acum, dă-mi voie să-ţi mai spun un singur lucru înainte de a închide şi a merge să-mi trezesc familia pentru a lua împreună micul dejun: în această dimineaţă am scos din vas ultima bilă. Mă gândesc că dacă apuc sâmbăta următoare, sau şi pe cealaltă…pur şi simplu mi s-a dat puţin timp în plus. Şi singurul lucru pe care orice om îl va accepta, este puţin timp în plus.

Mi-a făcut plăcere să vorbesc cu tine şi sincer, îţi doresc să ai parte de mai mult timp cu familia ta. Iar mie îmi doresc să mai fiu pe-aici şi să ne mai întâlnim pe acest post de radio.

Bună dimineaţa şi … la revedere!

În liniştea care a urmat ai fi putut auzi până şi căderea unui ac pe podea. Aşa cum v-am spus, această poveste a fost una din acele lecţii pe care ţi le dă viaţa atunci când te aştepţi mai puţin. O lecţie pe care eu am învăţat-o.

“Ce ar folosi unui om sa câştige toata lumea daca si-ar pierde sufletul?”"

Al treilea sex

Stop! Nu va ginditi la prostii....este un document informativ:D

http://www.descopera.ro/cultura/8121306-hijra-povestea-celui-de-al-treilea-sex

Mai presus de mine (film)

http://vimeo.com/20683705?width=1280&height=720
+
Un alfabet al iubirii ;))

Cum se moare si se traieste intr-o tara civilizata-Japonia

Eu am ramas impresionata de cele de mai jos....

"Florin Grancea, un român născut în Transilvania, trăieşte de mai mulţi
ani în Japonia, unde a şi studiat la Universitatea Tokio. În ţara
natală, a lucrat pentru un timp în presă, iar în ultima perioadă a
publicat două cărţi, "Crescuţi pentru Asahi Shimbun: Japonezii pe
Patul lui Procust" şi "The Pigs' Slaughter".

La trei zile după cutremurul care a devastat Japonia, Florin Grancea
povesteşte cum a trăit în clipele în care totul se mişca în jurul său
şi care este atmosfera la aproape 100 de ore distanţă de la cel mai
mare dezastru japonez postbelic.

"Vineri, 11 martie, a fost prima mea zi de concediu din anul acesta,
aşa că de dimineaţă am spălat cearşafuri, am făcut curat, am pus
hainele uscate în dulapuri... La prânz am mâncat o pâine proaspătă
franţuzească, cu ulei extra-virgin de măsline, stafide, măsline şi am
băut un pahar mare de lapte, apoi am zis că e vremea să mă relaxez, şi
pentru siestă am ales o carte din bibliotecă şi am trecut pe canapea.

Cutremurul a venit înainte de ora 15.00. Deşi se spune 14.46, undele
seismice au totuşi nevoie de ceva timp să se propage, aşa că înainte
de ora 15.00 canapeaua a început să mă legene. Nu am dat atenţie. Cu o
două zile înainte am avut un cutremur de peste 6M pe la prânz, iar joi
de dimineaţa în jurul orei 6:30, unul la fel de mare.
Trei sute de cutremure au loc în fiecare zi în Japonia şi multe dintre
ele se simt. Să sari în sus la toate este stresant, sau măcar este
pierdere de vreme.
Aşa că am continuat să citesc. Am dat pagina, am mai citit câteva
rânduri şi mi-am dat seama într-un final că ceva nu e în regulă.
De obicei cutremurele care ne lovesc zilnic nu ţin mai mult de 1-2
minute, însă cel care tocmai mă legăna nu dădea semne că o să se
oprească. Am sărit în picioare şi eu şi pisicile şi am început să
alergăm.
Prima dată am alergat la balcon şi am deschis uşa . Câteva secunde
după, am deschis uşa de la intrare. Este foarte important să deschizi
uşile. În cazul în care structura clădirii este afectată de cutremur,
rişti să nu mai poţi ieşi din apartament. Am pus apoi mâna pe
telecomandă şi am dat drumul la TV. Asta este iarăşi esenţial. Alarmă
de tsunami. Cutremur uriaş. Cuvintele cheie mi-au intrat ca nişte
suliţi în creier. M-am încălţat şi am ieşit pe uşă , Cheile de maşină
în buzunar. Uşa în urma mea deschisă.
Locuiesc într-un bloc cu 18 niveluri, la al treilea nivel. Românii ar
spune etajul 2... Blocurile japoneze pot fi asemănate cu hotelurile de
la mare. Nu au HOL. Uşile apartamentelor sunt aliniate de-a lungul
unei verande, aşa că ieşi direct afară. Aşa e mai sigur şi în cazul
incendiilor. Mă uit în sus şi văd casa liftului. Flutura. Scările
fluturau şi ele, iar parcarea supraetajată cu 5 niveluri parcă dansa.
Înaintez încet. Abia mă pot ţine pe picioare. Dau să mă apropii de
zid, însă zidul îmi explodează efectiv în faţă. Gresia cu care este
parcat se sparge pe alocuri, cu zgomot infernal, iar cioburi zboară în
toate direcţiile.
După 30 de metri de chin, ajung într-un final la scări.
Acum, ştiu că românii spun că e o mare prostie să o iei pe scări la
incendiu. "Casa scărilor cade prima", îmi răsună în cap sfaturile unor
atotştiutori bucureşteni.
Ei bine nu, în Japonia scările sunt pentru situaţii limită şi nu cad.
Flutură, dar nu cad. Sunt din oţel inoxidabil, nu din ciment şi nu au
cum să se prăbuşească. Încrezător în inginerii care le-au proiectat,
cobor cele 2 niveluri împleticit. Sunt deja la 15 m de parcare.
Deschid uşa şi urc pe scări un etaj. Liftul scoate sunete
îngrozitoare. O crăpătură adâncă apare la baza uşii lui.
Mă uit în faţă şi îmi văd maşina. Se legăna, dar nu mă mai
interesează. Deschid uşa , îmi pun centura, piciorul pe frână,
contact, schimbătorul de viteză in drive şi apăs acceleraţia. Senzaţia
e aiurea, parcarea încă mişcă, alarmele a zeci de maşini se adună în
corul de zgomote teribile şi enervante şi parcă mă alungă, parcă mă
fac să plec mai repede.
Pe stradă văd oameni împietriţi. Maşini pline de spumă ies din
parcările supermarket-urilor. Unii oameni arată uzi. Probabil că
instalaţiile de incendiu sunt de vină. Îngrijorare pe feţele tuturor.
Prima la stânga, încă un semafor apoi la dreapta. Conduc înainte,
40km/h, vreme de 3 semafoare şi 1,2 km.
După ultimul semafor îmi lungesc gâtul şi răsuflu uşurat. Grădiniţa
lui Mihai (4 ani) şi a Angelei (2 ani) este în picioare. Opresc brusc,
sar în maşină, şi-i văd în curte, aliniaţi, cuminţi, cu perne în cap,
ca în timpul exerciţiilor de evacuare pe care le fac în mod regulat.
Fericit, plâng.
***
La 3 zile de la cutremur nu mai este benzină. Sau nu mai este benzină
în staţiile unde alimentez de obicei. Oamenii golesc sistematic
magazinele. Cumpără orez, ceai, apă, tăieţei instant, conserve.
Replicile mari de peste 6 grade încă continuă. Totuşi nu atât de dese.
Majoritatea magazinelor sunt închise, însă în cele care şi-au rezumat
activitatea se cumpără civilizat. Cozi pot fi mari, de 3 - 400
persoane, însă sunt pe un singur rând, iar oamenii nu se împing. Nu se
bat la raft pe ultima sticlă de lapte. Toată lumea este obosită, însă
decentă, civilizată. Excesele verbale sau fizice nu-şi au rostul. Nu
se vorbeşte la coadă. După două ore ţi-a venit rândul, ţi se zâmbeşte,
plăteşti.

Gătesc. Deodată aud "pin-pon-kan-kon". Este semnalul că va urma un
anunţ important. Deschid uşa de la balcon şi ascult. Toate oraşele
japoneze au sisteme similare de difuzoare. Un angajat al primăriei,
probabil foarte aproape de 60 de ani, citeşte sacadat un comunicat.
Anunţata tăiere de curent nu va mai avea loc. Mă bucur. Închid uşa şi
termin de tăiat ceapa. Înainte să o pun în tigaie ciulesc încă o dată
urechile. Cel de-al doilea reactor de la Fukushima 1 a explodat. Mai
degrabă, clădirea care-l adăpostea a explodat. Nu mă îngrijorez deloc.
Tehnologia japoneză nu este cu bare de grafit ca cea de la Cernobîl.
Chiar dacă reacţia de fisiune va deveni necontrolată, combustibilul
topit va cădea în bazinul de colectare. Eventualele gaze radioactive
care ar ieşi nu ar afecta mai mult de 10km pătraţi, m-a asigurat un
prieten specialist în energie nucleară. Am încredere în prietenii mei,
aşa că mă reîntorc la
tigaie. Viaţa trebuie să continue. Trebuie să reconstruim. Momentan
sunt aproape 4 mii de morţi. În două săptămâni vor fi peste 20 de mii.
Distrugerile sunt imense. Dar autorităţile lucrează. Opoziţia a
renunţat să-l dea jos pe premierul Khan. S-au amânat alegerile
parlamentare. Bugetul care era în pericol să nu treacă prin parlament
va fi adoptat cu 100% din voturi. "Vom face totul pentru a sprijini PM
şi Partidul Democrat" spun liberalii. Toată lumea face totul. S-a spus
la ştiri că oamenii dintr-un anumit adăpost au rezerve de mâncare doar
pentru o zi, iar la 3 ore după, cetăţeni simpli sau companii mici,
deja împărţeau provizii.
"Guvernul, persoanele juridice şi cetăţenii" lucrează pentru a depăşi
această criză gravă, se anunţă la TV. Deci toată lumea. Înţeleg
într-un final de ce nu merge nimic în România, dar îmi alung gândul.
Mă gândesc mai bine să donez bani la Crucea Roşie Japoneză şi să
adăpostesc cel puţin doi copii sinistraţi până la toamnă. Cu urechile
spre televizor mă ocup în continuare de mâncare. Copiilor le va fi
foame la ora 18.00, când mă duc să-i iau."

O lectie de viata cu aplicabilitate in toate domeniile

Hm..asta sa inseamna ca Raiul si Iadul e peste tot...Yin-Yang...mmm?


"O lecţie de viata.


Un om pios stătea de vorba cu Dumnezeu şi i-a spus:
- Doamne aş vrea să ştiu cum e Raiul şi cum e Iadul.
Dumnezeu l-a condus pe om către doua uşi.

Iadul


A deschis una dintre uşi, iar omul a privit înăuntru.
În mijlocul încăperii se afla o mare masa rotundă.
Pe masa se afla un vas mare cu tocană, care mirosea foarte bine şi care l-a făcut pe om să îi lase gura apa.
Oamenii care stăteau la masa erau slabi şi bolnăvicioşi.
Păreau a fi înfometaţi.
Ţineau linguri cu mânere foarte lungi care le erau legate de braţe şi astfel putea ajunge la vas pentru a le umple cu tocana; dar din cauza mânerelor mai lungi decât propriile mâini, nu puteau duce la gura lingurile pline.
Omul pios s-a înfiorat la vederea suferinţei lor..
Atunci Dumnezeu a spus: ,,Acum ai văzut Iadul,,

Acesta e simbolul egoismului !

Raiul

Au mers apoi către cealaltă camera şi au deschis uşa .
Arăta la fel ca şi prima.
Se găsea acolo o masa mare şi rotundă cu un vas mare de tocana care îţi lasă gura apa.
Oamenii de la masa erau echipaţi cu acelaşi gen de linguri dar aceştia păreau bine hrăniţi şi durdulii, râdeau şi vorbeau intre ei.
Omul pios a spus: ,,nu înţeleg”...
,,Este foarte simplu”, a spus Dumnezeu.
,,Este nevoie insa de abilitate. Aceşti oameni sănătoşi au învăţat sa se hrănească unul pe celalalt, în timp ce ceilalţi se gândeau doar la ei înşişi”.

Acesta e simbolul întrajutorării !"

Medicina alopata vs medicina holistica

Am gasit o clasificare foarte buna...si o reiau mai jos. Sursa:http://ganduriefemere.online-talk.net/t346-medicina-alopata-vs-medicina-holistica

"
Diferenta dintre aceste doua genuri de terapie este urmatoarea: medicina alopata trateaza efectul (simptomele de natura fizica), in timp ce terapia holistica se concentreaza asupra cauzelor bolilor, (dezechilibre la nivelul corpului energetic),si trateaza omul ca intreg (corp, minte, suflet).

Eu sunt adepta terapiei holistice, insa nu pot nega utilitatea terapiei alopate. Daca , spre ex , imi tai un deget n-o sa mi-l pansesz cu ierburi, merg la un chirurg sa mi-l coasa, logic. Pe de alta parte, tratamentele chimice (sintetice) specifice terapiei alopate fac bine pe moment, dar pe termen lung fac rau.

Medicina holistica cuprinde urmatoarele terapii:

-Bioenergoterapia :rolul bioenergoterapiei este de a realiza un transfer de energie catre persoana dezechilibrata energetic.


-Homeopatia : este definita ca metoda terapeutica ce consta in administrarea in doze infinitezimale a unei substante capabile de a produce boala experimental la un om sanatos, in doze mari. Etimologic cuvantul are la baza doua cuvinte grecesti: homos = asemanator; pathos = boala, suferinta ( ad-litteram s-ar traduce "suferinta similara" )


-Ayurveda se ocupa cu problemele de sanatate fizica: dieta, plante si masaj si consecinta acestui deziderat: pastrarea sanatatii trupului pentru a putea realiza dezvoltarea spiritului. In centrul teoriei ayurvedice exista :
►conceptul de energie vitala, numita prana care la fel ca si energia Qi din traditia chineza, reprezinta forta vitala care sta la baza vietii si care poate fi adusa in trup prin respiratie; Ayurveda foloseste exercitiide respiratie numite pranayama
►principiul conform caruia la baza existentei ar sta cinci elemente: pamantul, focul, apa, aerul si eterul ; apa in stare solida este manifestarea elementului pamant, focul topeste gheata, dand nastere elementului apa, apa se transforma in abur dand nastere elementului aer, aburul dispare transformandu-se in eter; toate aceste cinci elemente sunt prezente in intreaga structura a universului, energia si materia se intrepatrund, sunt un singur lucru "

In interiorul trupului cele cinci elemente sunt organizate in trei moduri, numite dosha : vata ( eter+eter ), pitta ( foc +apa ), kapha ( pamant+ apa ) - ele determinsa tipul psiho-somatic specific, iar modelul pe care ni-l imprima la nastere se numeste prakriti ( in limba sanscrita cuvantul inseamna " natura" , natura proprie, caracteristicile innascute, structura individuala a fiecaruia; in limba latina inseamna " a aranja intr-o anumita ordine "La unii oameni pakriti este determinata de o singura dosha: vata, pitta sau kapha; la altii exista dosha multiple: vata-pitta- kapha cu multitudinea de combinatii posibile
Vata reprezinta aerul si eterul, miscarea usoara la orice nivel; guverneaza miscarea fluidelor, activitatea muschilor, functiile motoare si senzoriale, miscarea gandurilor; cei la care predomina vata sunt mereu in miscare, agitati, mereu in cautare de nou, arderile metabolice sunt intense, persoane care nu-si stabilesc foarte bine barierele cu lumea inconjuratoare, sunt visatoare, predispusi la a fi artisti, muzicieni.
Pitta este considerata energia transformatoare ( transformarea hranei in energie); guverneaza activitatea digestiva si functiile metabolice; cei la care predomina pitta sunt patimasi, iritabili, egoisti, agresivi, inclinati spre a strange bani si a-i transforma in lucruri materiale; la acestia sunt afectate in principal ficatul, vezica biliara, stomacul.
Kapha este elementul cel mai dens care confera structura si continutul fizic al trupului, vindeca, da putere fizica trupului; la cei care predomina kapha sunt solizi, puternici, stabili,strangatori, cu dorinta de a acumula, sunt sedentari, invidiosi, lacomi
Vikriti in limba sanscrita inseamna " abatere de la natura "si reprezinta starea de boala. Exista boli care au aceeasi natura cu Pakriti si boli care au o natura diferita; bolile care au aceeasi natura cu constitutia individului sunt mai greu de vindecat deoarece amplifica natura bolii si da stabilitate dezechilibrului instalat, de aceea in afectiunile cronice se tine seama de tipul de Pakriti, pe langa Vikriti in alegerea terapiei.


-Aromoterapia: este terapia aromelor, miresmelor, esentelor care fie inhalate fie aplicate pe piele, se absorb si sunt purtate de catre sistemul circulator catre centrii nervosi....

-Acupunctura : este o metoda straveche de tratament, a medicinii orientale, China, Japonia si Egiptul antic, tehnica de deblocare a Qi-ului, prin insertia de ace speciale in puncte localizate de-a lungul meridianelor.Corpul fizic (animale, oameni) este strabatut de canale energetice, prin care curge energia Qi, ce anima orice fiinta vie. Aceste canale energetice sunt numite meridiane si sunt in numar de 12, cate unul pentru fiecare organ (intestin gros, intestin subtire, plaman, inima, stomac, ficat, rinichi, vezica-urinara, vezica- biliara, splina- pancreas, vase- sex sau pericard, trei-focare sau trei- incalzitori). Acele de acupunctura sunt fabricate din aur, argint, cupru sau otel inoxidabil, cele mai folosite fiind cele din argint; au un diametru de 0,25mm, iar varful este sferic, pentru a nu produce leziuni la nivelul tesuturilor si pentru a nu penetra punctul de acupunctura prea profund. Numarul de ace folosite in cursul unei sedinte de acupunctura poate fi cuprins intre 10- 25 de ace, in fiunctie de diagnosticul stabilit de catre medic si meridianele afectate. Sedinta de acupunctura dureaza 20-30 de minute, iar intervalul dintre sedinte poate fi apreciat de catre practician, putand fi zilnic, la 2 - 3 zile sau mai rare. Numarul de sedinte de acupunctura este stabilit in functie de gravitatea si vechimea bolii, precum si reactivitatea bolnavului la tratament. Bolile recente, mai putin grave si bolnavii tineri reactioneaza foart bine la tratamentul acupunctic in timp ce bolile cronice, mai avansate si varsta inaintata necesita un tratament mai indelungat.

-Cristaloterapia :sau terapia prin cristale este o tehnica straveche, cunoscuta si practicata din cele mai vechi timpuri. Pentru protectia impotriva energiilor negative, blestemelor, vrajitoriilor sau farmecelor erau purtate sub forma de amulete sau talismane.Cristalele au capacitatea de a capta energie, a o depozita si a mari campul electro-magnetic, cedand energie atunci cand la nivelul organismelor vii, apar dezechilibre (plenitudine sau vid energetic). Cristalele emit vibratii care intra in rezonanta cu vibratiile emise de organismele noastre, iar cu cat acestea sunt mai apropiate ca lungime de unda, cu atat, efectele benefice sunt mai puternice; pot determina purificarea aurei, deblocarea chacrelor, protectia si energizarea organismului, pot purifica incaperile si indeparta fortele malefice.

-Reflexoterapia : consta in masarea zonelor reflexogene pana la disparitia durerilor locale si a granulatiilor care exista sub pielea din acel loc; aceste depuneri reprezinta sedimente toxice de: acid uric, acid oxalic, deseuri rezultate din metabolism si care prin masaj vor fi puse in circulatie si eliminate.
La nivelul pielii, pe toata suprafata corpului, exista zone de proiectie a organelor interne, zonele reflexogene ; pielea se comporta ca un senzor urias in interrelatia cu lumea inconjuratoare;prin ea organismul se incarca de energie ancestrala si totodata elibereaza incarcatura negativa, reziduurile toxice accumulate in organism;pielea leaga lumea dinlauntrul nostru cu cea din afara, constituind o permanenta punte intre material, psihic si spiritual ;nevoia de atingere este ancestrala, se naste odata cu primul scancet si ramane instinctual toata viata (in timpul unui pericol oameni chiar necunoscuti se iau de mana) ; mangaierea, atingerea calmeaza,linisteste (copilul plange pentru ca se simte abandonat sit ace atunci cand este luat in brate, isi prinde parintele de mana ,pentru a se simti in siguranta, la multe popoare o strangere de mana, o imbratisare se pastreaza ca semn de salut, pace, cordialitate,iar in semn de respect se saruta mana) ."