In acord cu gusturile celei care face surpriza sigur iti place aceast mini-cintecel de La multi ani!
Daca as fi in acord cu urarile standard.... as incepe cu o multime de cuvinte (vezi Site1, Site2,......, Sitek ;)) plasate ele cu gust unele linga altele....dar foarte greu sesizezi si dimensiunea suflet din ele.
Eu tin sa iti daruiesc o bucatica de suflet, si cu cit daruiesti cu atit acesta creste si devine si mai mare... Iti daruiesc o poveste.
A fost odata, intr-un moment din timpul nostru cind un gind de fericire a arborelui vietii a creat inca o mladita... era primavara. Sub alintul razelor de soare, sub privirea unor ramuri grijulii si a mingierilor materne, mladita crestea. Avea un sens atunci...sa creasca. Incet aspiratiile ei se rafinau...vroia sa creasca...dar nu oricum.
Cu dorinta de cautare a ceva... mladita se unduia in vinticelele ce bateau..sperind ca va gasi aplecarea potrivita care...sa ii asigure.....linistea...poate. Incet incet, in provocatorul drum, printre pendulari intre realitati posibile, plasmuite, mladita, devenita in scurt timp un mic copac, incepea deja sa faca alegeri. Ca ii era potrivita sau nu, ancorarea copacului - devenit din ce in ce mai constient de el- in realitatea imediata era un fapt.
Copacelul nostru intra astfel in ciclul implicit pe care arborele vietii il imprima automat fiecarei mladite. Incepu la rindul lui sa ofere unor mladite noi un univers cu care fusese invatat.
Isi asumase acest rol, si se bucura de creatie.
Undeva, in seva absorbita cu drag din pamintul aducator de forta, copacul ajuns la maturitate incepea sa perceapa noi nuante si alte lumi. Statuse de-a lungul timpului linga diferiti alti copacei, intelesese cite ceva din lumile lor si reusise sa invete multe lectii. Cel mai probabil, trecuse pe linga altele, dar probil ca avea sa le intilneasca din nou... Incepea sa intrevada o noua dimensiune pe care copacul vietii o imprimase adinc in fiecare mladita, gasirea drumului sau spre absolut. Ce realizaze pina acum, nu era deloc inutil... era doar o scoala ce il pregatise pentru un moment, in care nu trebuia sa faca alegeri, ci initial sa isi umple ramurile de acceptare activa.
Intr-o asfel de stare de incercare, copacului ii fu dat sa perceapa in mod particular universul unui alt copacel, aflat si el in propria poveste. Copacul vietii tocmai era intr-un plin proces creator de drumuri catre universuri pline de inteles si gata de a fi descoperite.
Povestea noastra nu are sfirsit, ea se naste in fiecare moment al aparitiei unei mladite si capata nuante imprimate de alegerile acesteia, nucleul insa ramine mereu acelasi - divizind, compunind - atemporal poate - "tot-urile" individuale.
La multi ani suflet drag!(...)
La multi ani frumosi si buni sufletului tau drag! si tie de asemenea copila dulce !
RăspundețiȘtergereCopaci frumosi cu ramuri ingemanate sa infloriti si fiecare floare experienta inaltatoare spre definirea voastra spirituala sa fie!