....si oglindirea imaginii...nu arata nimic nou...si totusi....era o diferenta enorma. Ma incerca senzatia de miscare a norilor...care de fiecare data cind ii privesti....isi schimba forma, nuanta, consistenta.... Is asa de pufosi..si siguri pe ei..de isi permit sa stea acolo...iar noi sa ne ridicam privirea la ei.....deci sunt la inaltime..in lumea noastra:) Dar daca de fapt in lumea lor..inaltimea ar insemna...sa fie la picioarele noastre... touche!
Am atins..cu drag....norisorul in gind....pina cind el a devenit aproape real.... i-am simtit frumusetea..si l-am transformat intr-o fibra din mine... Cu ochii deschisi visez la senzatia produsa de atingerea din gind... cat mister...
Sa ne gindim la nori, ingeri, extraterestri, fantome?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu