Multumita unui scump si drag prieten, am citit.... niste frumoase cugetari scrise de KAHLIL GIBRAN - Profetul
Pentru cei interesati gasiti linkul aici.
Am extras mai jos....o mica bucatica din oceanul de intelepciune care cred ca il veti gasi in aceasta scriere.
"Dar ce înseamnă să munceşti cu dragoste?
Înseamnă să ţeşi stofa cu fire toarse din sufletul tău, ca şi când iubita-ţi ar trebui să o poarte,
Înseamnă să clădeşti o casă cu tragere de inimă, ca şi când iubita-ţi ar trebui să o locuiască,
Înseamnă să semeni boabele cu duioşie, iar spicele să le seceri cu bucurie, ca şi când iubitaţi
ar trebui să mănânce pâinea caldă,
Înseamnă să pui în toate lucrurile pe care le faci o fărâmă din sufletul tău
Şi să ştii că toţi morţii fericiţi se ţin în preajma ta, veghindu-te."
Si acuma ma gindesc..de cite ori nu ne plingem...ca aia nu e buna, ca ailalta e..nu stiu cum.... dar de fapt... de cite ori cind ne-am asezat la birou sa lucram, sau ne-am apucat de facut curat, sau am plecat dimineata la servici, scoala... cu gindul ca da.... privim intilnirea cu munca... ca pe o ofranda adusa iubitei/iubitului? Poate ca niciodata cu intensitate constientizata, sau poate cu o bucurie egosita am facut asta...dar.... e momentul...sa constientizam si sa ne dorim bucuria curata....
Iti doresc o primavara frumoasa!
RăspundețiȘtergereMultumesc, si tu sa ai o primavara calda si luminoasa:)
RăspundețiȘtergereAs continua un pic mai departe:
RăspundețiȘtergere„Când Iubirea vă face semn, urmaţii îndemnul,
Chiar dacă drumuril ei sunt grele şi prăpăstioase,
Şi când aripile-i vă cuprind, supuneţi-vă ei,
Chiar dacă sabia ascunsă-n penaju-i v-ar putea răni,
Iar dacă vocea-i vă vorbeşte, daţi-i crezare,
Chiar dacă vocea-i ar putea să vă sfarme visurile, asemenea vântului din
miazănoapte care vă pustieşte grădinile.
Fiindcă, precum iubirea vă încunună, ea trebuie să vă şi crucifice. Precum vă
face să creşteţi, ea trebuie să vă şi reteze uscăciunile.
Precum ea se ridică până la înălţimea voastră, alintându-vă ramurile cele
mai fragile care freamătă în lumina Soarelui,
Tot la fel va răzbate până în adâncul rădăcinilor voastre, zdruncinând
încleştarea lor cu pământul.
Asemeni snopilor de grâu, ea vă seceră.
Vă treieră pentru a vă descoji.
Vă vântură spre a vă curăţa de pleavă.
Vă macină până la înălbirea făinii.
Vă frământă până ajungeţi foarte supuşi,
Ca apoi să vă hărăzească focului său şi să puteţi deveni pâinea sfântă la
ospăţul divin.
Toate acestea vi le va da Iubirea, pentru ca, astfel, să vă puteţi cunoaşte
tainele inimii şi astfel să deveniţi o parte din inima Vieţii.