joi, 2 aprilie 2009

Cu gindul la fericire

De cite ori fiecare dintre noi nu s-a gindit la intrebarea: sunt fericit(a)? 
Si atunci, cel putin mie, imi apare o stare de confuzie evidenta..fiindca fericirea e o notiune discreta, si continua e doar starea care o pregateste.
Si ce anume poate preceda aceste momemente unice, care te fac sa pasesti cu sperante in bratele timpului tau?
- o idee care iti poate rascoli  mintea si sufletul si te face sa simti ca intelegi inca o bucatica dintr-un univers
- o raza de soare, care brusc iti patrunde prin fereastra si ziua ta se lumineaza
- un zimbet cald si deschis a unui vesnic necunoscut de pe strada 
- un buna dimineata spus cu inima
- o imbratisare calda si adinca care sa iti faca sufletul sa tremure
- o privire ce dintr-o clipire poate crea un nou univers
- sunetele duioase rasarite din atingerea cu tandrete a clapelor unui pian
- strafulgerarea unei sperante ca ai vazut ca ai sanse sa gasesti frumusetea si sa te re-gasesti pe tine
- un vis pe care-l visezi cu ochii deschisi cu speranta ca se va confunda cu realitatea fizica 
- o campie de flori peste care pasesti cu grija sa nu zdrobesti frumusetea si sa nu darimi universul nici unei mici fiinte
- oboseala ce te amorteste incetul cu incetul, dupa urcusul unui munte ce parea incredibil de inalt
- ginduri nespuse, dar intelese de priviri care vad profunzimi neconstientizate inca

- ........las aici liber sa il completati si voi....  in fiecare din noi existind speranta unei cai 

Sunt pasi care ma/(..si poate te) duc....cu gindul la un moment de fericire discret dar unic, nebun dar frumos, ireal dar tu-l simti real, arzator desi peste tot e doar caldut sau e frig, intens dar mult prea scurt si ai vrea sa continue, sa pui pe "replay" momentul la fel cum faci cu o melodie care te obsedeaza...si o asculti o zi intreaga de fiecare data provocindu-ti alte si alte senzatii si ginduri.
Cu gindul la fericire.... sa invatam sa visam la ea, sa ne construim (si cu putina ratiune) drumul catre ea, sa acceptam cu deschidere o mana intinsa... si fericirea va aparea.... Nu am spus ca va veni....fiindca nu are ce sa vina, ea este aici in noi si ca un drog simtim  sa o redescoperim mereu si mereu in noi... 

Un comentariu:

  1. Da fericerea o cautam fara sa ne dam seama ca este o stare pe care nu o putem evita. Aceasta e directia noastra. Poate ca alte stari nu le vom intalni in viata, dar optimisti fiin,d fericirea sigur o vom intalni. Totul este sa o pastram in noi cat mai mult, pentru ca de ea nu vom scapa... din fericire.

    RăspundețiȘtergere