Adierea usoara a noptii strabatea sufletele putinilor vizitatori al locului plin de frunze...Arareori se mai vedea cate un fugar nocturn, nepreocupat de frumusetea din jur ci de lumina artificiala.... Si e asa de usor sa ridici privirea si sa vezi povestea frunzelor in lumina de orice fel...Si in miscare, si static poti percepe coroanele copacilor falnici care se unesc intr-o imbratisare timida...atingindu-si frunzele si crengile ... Si ce e surprinzator e ca peisajul in timp este permanent altul...crengile se schimba..frunzele se ascund in univers....dar mesajul in sine ascunde mereu aceeasi semantica.
Luna parea si ea un pic cazuta in vis in fata atmosferei in care basmul se impletea cu frumusetea...Pasii tai, ai mei, ai nostri....sunt doar urme pierdute in covorul de frunze si idei, sclipiri de momente intr-un timp cu dimensiune ascunsa.
Acum o săptămână
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu