Am gasit in dimineata asta un citat..amuzant si un pic sadic in acelasi timp:
"Waiting for someone else to make you happy is the best way to be sad."(Jeffrey Benjamin).
Un pic...ramii si te gindesti...daca e in totalitate adevarat... Cind esti singur...da...cred ca nu ai incotro..si cred ca e cea mai buna alegere sa gasesti permanent motive de a te bucura.
Daca esti cu cineva...atunci te astepti din partea ei/lui la a contribui la o sfera a fericirii... cu mici bucurii..cu mici atentii. De fapt viata asa cum e ea (7.28 acum si sunt la servici deja:D) daca nu ti-o infrumusetesti cate un pic..ti se pare seaca... si la un moment dat mintea refuza sa mai mergi asa.
E alegerea noastra...sa bucuram pe ceilalti..si sa ne bucuram si pe noi... sa nu traim in eternitatea obiceiurilor sociale(impuse sau nu). Nu va lasati sa fiti colorati in cenusiu... se pierde lumina.
Tot timpul...vor aparea probleme...tot timpul..vor aparea lucruri "super urgente" de rezolvat. M-am lamurit pina acum...desi credeam ca va fi altfel. Ginditi-va ce e cu adevarat important pentru voi...si da-ti-i locul cuvenit.Aratati-i ca e important..nu lasati sa ghiceasca....ca de multe ori actiunile sunt interpretabile.
Deci oferiti mici bucurii...ca aceste lucruri mici sunt temelia pentru cele mari.
Si de ploua (ca acum afara) da-ti frumusetea din voi in jur:)
"The moments of happiness we enjoy take us by surprise. It is not
that we seize them, but they seize us."(Ashley Montagu)
Acum 3 zile
E clar ca nici o decizie nu o iei in mod independent..ci esti influentat de multi factori. Insa cu un mare efort ii poti constientiza pe acestia...sau macar o parte din ei...si poti sa alegi. Sa alegi sa oferi bucurie:) Uneori....e asa de greu sa alegem asta....
RăspundețiȘtergereDar de unde stii ca detasarea nu e o iluzie? Totul poate fi iluzie sau poate fi real in egala masura... cel mai greu e sa acceptam asta. Si intr-un fel acceptam ceea ce ne face un pic fericiti... cred ca nu e chiar asa de rea directia. Iar de oferit... posibil..oferim iluzii (daca te gindesti cel putin la timp..da oferim iluzii in timp, dar daca ignoram aceasta dimensiune si ne raportam la "esenta" din noi si din afara noastra...s-ar putea sa ajungem la concluzia ca daruim oricum... Singura diferenta e ca incepem sa devenim oarecum constienti de asta.
RăspundețiȘtergere