sâmbătă, 9 mai 2009

Saritura si zbor

Desi rational urmatorul pas ar fi aterizarea, eu cred ca aceasta trebuie sa reprezinte scurte si rare momente in viata noastra. Saritura e o singura data....sau cel putin o singura data ii putem asocia atributul de "marcanta" pentru toata viata aceasta....dar zborul trebuie sa fie...etern...acum...si in acel "acolo" pe care nu-l percepem constient..sau doar avem mici strafulgerari.
Cum aterizarea...de multe ori nu o alegem noi (poate o provocam putin;)....trebuie sa ne crestem abilitatile de adaptare la contextul respectiv. Si aceasta....o putem si trebuie sa o facem in timpul zborului....
Dar concentrarea cea mai mare.....sa o acordam zborului...

Zbor - abstract

Crescind
Din noi
Rasar
Lumina..
Intunericul
Frumosul
Uritul;
Cunoasterea 
  provoaca uneori caderea
Ne vom ridica insa
Si armonia yin-yang ni se va arata



Zbor

Sa ne privim
Si sa ne vedem aripile...
crescind

Sa ne bucuram
De frumusetea frematinda...
din noi

Sa imaginam aripile
Si sa le privim bucurindu-ne ca...
rasar

Sa visam zborul
Ce ne va duce spre,
lumina..

Sa incurajam aripile
Sa ocoleasca... 
intunericul

Sa iubim totul
Cind aripile intilnesc
frumosul

Sa ne soptim sperante
Cind aripile intilnesc
uritul;

E totul un intreg
Si rolul zborului e...
cunoasterea

Oricit de mult ar durea,
Idealismul din noi
provoaca uneori caderea

Dar daca-a noastra dorinta
E insusi zborul
ne vom ridica totusi

Si de-om face inca un pas 
Spre intelepciune
Si iubire vom simti,
si armonia yin-yang ni se va arata


Un comentariu:

  1. La un moment dat am folosit un motto care ma caracteriza in acel moment. Cred ca se potriveste foarte bine la ceea ce e mai sus. Sunt cateva versuri dintr-o poezie a lui Whalt Whitman.
    "Enorm si orbitor rasaritul soarelui pe loc m-ar rapune, daca indata si pururi n-as putea sa-l infrunt cu rasaritul soarelui din mine"

    RăspundețiȘtergere