In noaptea care a trecut..si dimineata care a venit am realizat o mica eroare ..care de fapt eu personal am tot repetat-o de-a lungul timpului.... sa imi asum lucruri care de fapt depind si trebuiesc facute de altii. Asta iti provoaca o mare nefericire si stare de neimplinire..care sa fim seriosi..ni se datoreaza...deci o meritam pina ajungem sa intelegem.... ceea ce sper eu ca am inteles.
In contextul actual al vietii, la nivelul pe care-l percepem putem doar arata celorlalti ce credem noi ca ar trebui facut, dar daca nu primim ecou ..trebuie sa intelegem de ce. E posibil ca un raspuns..sa nu fie necesar, posibil...sau.... chiar daca noi avem nevoie de asta, celalalt sa nu aiba si atunci... nu ar fi egoism sa pretindem un ecou? O da...ar fi:)
Exista si posibilitatea....sa vedem mai departe decit celalalt, si sa constientizam ca lipsa unui ecou acum va duce la pierderi ulterioare...insa pina la urma...calea pe care o trasam e a noastra, si nicidecum a altora...nu de alta..dar suntem doar mici celule din Dumnezeu si nu avem voie sa hotarim soarta unei alte celule..doar avem posibilitatea sa influentam(si sper din toata inima ca in mod deschis si frumos) pe celelalte.
Ma gindesc....daca tote astea pot fi considerate fuga de o posibila lupta spre un ideal...? Poate....sau as putea sa o interpretez..ca o respiratie adinca..pe care o mica celula o savureaza inainte de a se gindi..la drumul care-l are de parcurs.
Hai sa fim celule vii, frumoase..si sa transmitem iubire din noi pentru noi si ceilalti.... Cum spunea un drag prieten ieri....asta e iubirea pentru Dumnezeu... cred ca asta e.... de multe ori o uitam...dar daca o sa ne aducem aminte ca suntem celule din El...avem noi sanse....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu