marți, 12 mai 2009

Mult sau prea mult

Si cind deja prea mult am spus,

Nicicind ne-asteptind raspuns

Acel ceva, adinc ascuns

Ramine si mai nepatruns

 

Si de privirea pixelata

Ce-i aparent ingindurata

Sopteste-usor, fara cuvinte,

Ramii si simte

 

Si de cuvinte spuse-n zbor

Se pierd usor, in lumea lor

Semantica asociata

E tocmai ceea ce ne-mbata

 

Si ce se-ntimpla cind rasar

Ginduri multiple, cu-n tipar

Necunoscut si dur acum

Ce impiedica al nostru drum?

 

Cadem usor si tulburati,

Privim pierdut si-adinc miscati

Lumina-n suflet ne dorim,

O da... in inim-o gasim! 


In chitesenta noastra aurita,

De visuri treze poleita

Adinci procese creatoare

Provoaca-noastra sublimare

 

In aer, in pamint, in soare

Ne regasim fara-ncetare

Ne pierdem insa uneori

Si iti pierzi sansa ca sa zbori

 

Orice privire s-a pierdut

Orice cuvint a disparut

Si chiar si timpul-nselator

Provoaca dor

 

Si ce ramine ne-ntrebam?

Cind parti de dor, dispar usor

Inlocuite din decor

De lucruri seci si care mor?

 

Pasim usor si temator

De dragul nostru, a tuturor

Ca sa scapam de-acest decor

Intr-un adinc si dulce zbor.

 

Un comentariu:

  1. Si daca uneori esti sus de tot, ca si un soim ce priveste ager spre pamant, nu uita ca tot in zbor esti. E in inima toata frumusete, si desi vrei cateodata sa o alungi, constati ca a devenit permanenta. Fara teama stim ca va reveni, mai repede sau mai tarziu.

    RăspundețiȘtergere