Lumina

E lumina peste tot... o voi lasa sa se revarse o perioada fara cuvinte... O voi lasa...sa ne cuprinda in bratele ei calde.....si sa ne vorbeasca fara sunete.... 

Sa ne asumam doar ce tine de noi

In noaptea care a trecut..si dimineata care a venit am realizat o mica eroare ..care de fapt eu personal am tot repetat-o de-a lungul timpului.... sa imi asum lucruri care de fapt depind si trebuiesc facute de altii. Asta iti provoaca o mare nefericire si stare de neimplinire..care sa fim seriosi..ni se datoreaza...deci o meritam pina ajungem sa intelegem.... ceea ce sper eu ca am inteles.

In contextul actual al vietii, la nivelul pe care-l percepem putem doar arata celorlalti ce credem noi ca ar trebui facut, dar daca nu primim ecou ..trebuie sa intelegem de ce. E posibil ca un raspuns..sa nu fie necesar, posibil...sau.... chiar daca noi avem nevoie de asta, celalalt sa nu aiba si atunci... nu ar fi egoism sa pretindem un ecou? O da...ar fi:)

Exista si posibilitatea....sa vedem mai departe decit celalalt, si sa constientizam ca lipsa unui ecou acum va duce la pierderi ulterioare...insa pina la urma...calea pe care o trasam e a noastra, si nicidecum a altora...nu de alta..dar suntem doar mici celule din Dumnezeu si nu avem voie sa hotarim soarta unei alte celule..doar avem posibilitatea sa influentam(si sper din toata inima ca in mod deschis si frumos) pe celelalte.

Ma gindesc....daca tote astea pot fi considerate fuga de o posibila lupta spre un ideal...? Poate....sau as putea sa o interpretez..ca o respiratie adinca..pe care o mica celula o savureaza inainte de a se gindi..la drumul care-l are de parcurs.

Hai sa fim celule vii, frumoase..si sa transmitem iubire din noi pentru noi si ceilalti.... Cum spunea un drag prieten ieri....asta e iubirea pentru Dumnezeu... cred ca asta e.... de multe ori o uitam...dar daca o sa ne aducem aminte ca suntem celule din El...avem noi sanse....

Realitatea(2)

"Pana si tristetea este un mestesug, caci nu te deprinzi asa de usor sa fii singur si zi de zi trebuie sa te caznesti in nemingaiere, supunind navala amaraciunilor unei culturi intime."(Emil Cioran)i 

Si trebuie oricum constientizat.....ca oricum ar fi, problema nu e singuratarea, ci e mecanismul nostru de acceptare al ei. 

Abia de ceva vreme am constientizat (pacat ca doar eu), ceea ce imi tot repeta o persoana draga, inca de cind eram mica: in viata ne apar nenumarate si vesnice probleme si stresuri...important e sa ne gasim acea nisa care sa ne bucure de toate. Si cind imbini toate cele de mai sus... iese o noua zicala...mm...sper ca nu o mai fi spus-o cineva:)

"Asteptarile reprezinta primul pas fatal spre deziluzie si tristete."(Adria)

La multi ani!

Ginduri in proverbe(1)

De cind eram mai mica imi placeau citatele..proverbele...si apoi sa le iau si sa le analizez si sa le potrivesc in diferite contexte.

Cred ca a venit momentul sa ma apuc si eu sa generez cate ceva..:) Concentrarea in cateva cuvinte e ca zicala aia cu sticluta mica si esentele tari...si e o provocare. 

"Cind ai ranit pe cineva drag, te-ai oprit din calea voastra impreuna; potriveste-ti pasul, uneori ai sansa sa il ajungi." (by Adria)

Explicatie:

Cind ai ranit pe cineva drag, inseamna ca te-ai oprit pe drumul pe care mergeati impreuna.

Desi celalat merge probabil cu aceeasi viteza(sau mai repede, sau mai incet), e nevoie de potrivirea pasului tau pentru a avea o sansa sa-l reajungi. Daca-l ajungi si intelegi ca e prea tirziu, macar inveti ceva si iti infrunti temerile interioare. Daca continui sa stai pe loc, atunci ar fi cazul sa te gindesti de ce stai pe loc....uneori poate fi o alegere buna, alteori extrem de proasta ca lasi sa iti scape din priviri lucruri unice.Uneori celalalt are forta de a te ajuta sa va repotriviti tempoul insa daca astepti asta de la inceput....poti incepe cu a citi: pentru femei ; pentru barbati......

Conferinta Internationala de Terapii Complementare (Iasi - 2009)

Zilele acestea la Iasi se desfasoara Conferinta Internationala de Terapii Complementare (Iasi - 2009). E un eveniment care merita vizitat, si din programul variat sigur puteti gasi lucruri care sa va incinte inima si sufletul, indiferent de probleme si ginduri :)

Sunt o serie de evenimente frumoase, dintre care va recomand cu multa caldura sa pasiti pe tarimul sunetelor de pian (pianina:) ) emise cu unicitate de Gheorghe Iovu:

http://www.youtube.com/watch?v=myDmX2NGTbY&feature=related

Porniri ce necesita constientizare

Instinctul este cel care ne ghideaza...de asa multe ori..si de cele mai multe ori ne  duce pe drumul bun. Ce ne facem insa...in momentul cind ajungem la un moment dat din viata..si deja instinctul natural e pervertit....poate e prea mult zis....insa...

Astazi am vazut in cadrul une intruniri puncte de vedere asa de diferite, dar sustinute foarte interesat de cei doi care dialogau..sa zicem X- manager la o firma mare si Y - decan la o facultate si cercetator.

Din ce sustinea X reiesea clar ca scopul oricarei activitati erau banii......

Din ce sustinea Y reiesea ca scopul era activitatea de cercetare si banii pe planul 2....

Amuzant e...ca nici unul nu cred ca are dreptate....si probabil nici eu:)))

Daca gindim local, imediat s-ar putea sa gindim ca Y, ca X am gindi daca am fi cu adevarat limitati:)

Insa cred eu..ca in orice moment..trebuie sa ne raportam la un ideal...care insa...sa aibe un caracter dinamic, si care sa se schimbe si sa evolueze in timp.

Si daca pentru a atinge idealul trebuie sa obtii bani, e ok...insa atentie ca banii se obtin cu ceva costuri....

M-am simtit ca pe la 5-6 ani... cind urmaream cu ochii mari...cit de ilogici erau uneori adultii.... sau poate eu nu intelegeam nimic din ce spuneau eu...ceea ce ma indoiesc:D

Cea mai frumoasa alternativa ar fi ca cei doi, sau macar X sa fi jucat un teatru...si de fapt viata lui interioara..e adinca...si profunda... dar....

Deci...e tare util....sa te asezi...sa te privesti...si chiar sa te vezi...si de fiecare data..sa mai pui o mina de cunoastere in mintea si sufletul tau, referitoare la tine desigur:)

Mult sau prea mult

Si cind deja prea mult am spus,

Nicicind ne-asteptind raspuns

Acel ceva, adinc ascuns

Ramine si mai nepatruns

 

Si de privirea pixelata

Ce-i aparent ingindurata

Sopteste-usor, fara cuvinte,

Ramii si simte

 

Si de cuvinte spuse-n zbor

Se pierd usor, in lumea lor

Semantica asociata

E tocmai ceea ce ne-mbata

 

Si ce se-ntimpla cind rasar

Ginduri multiple, cu-n tipar

Necunoscut si dur acum

Ce impiedica al nostru drum?

 

Cadem usor si tulburati,

Privim pierdut si-adinc miscati

Lumina-n suflet ne dorim,

O da... in inim-o gasim! 

In chitesenta noastra aurita,

De visuri treze poleita

Adinci procese creatoare

Provoaca-noastra sublimare

 

In aer, in pamint, in soare

Ne regasim fara-ncetare

Ne pierdem insa uneori

Si iti pierzi sansa ca sa zbori

 

Orice privire s-a pierdut

Orice cuvint a disparut

Si chiar si timpul-nselator

Provoaca dor

 

Si ce ramine ne-ntrebam?

Cind parti de dor, dispar usor

Inlocuite din decor

De lucruri seci si care mor?

 

Pasim usor si temator

De dragul nostru, a tuturor

Ca sa scapam de-acest decor

Intr-un adinc si dulce zbor.

 

Posibil

Posibil gind

Incet, usor

E ca un nor

Pe cer mergind

Posibil vis

Aprig venit

Usor trait

In paradis

Posibil tu

Ca sa existi

Aici te misti

E lumea mea

Posibil eu

Ca sa exist

Un vis gasit

In lumea ta

Saritura si zbor

Desi rational urmatorul pas ar fi aterizarea, eu cred ca aceasta trebuie sa reprezinte scurte si rare momente in viata noastra. Saritura e o singura data....sau cel putin o singura data ii putem asocia atributul de "marcanta" pentru toata viata aceasta....dar zborul trebuie sa fie...etern...acum...si in acel "acolo" pe care nu-l percepem constient..sau doar avem mici strafulgerari.

Cum aterizarea...de multe ori nu o alegem noi (poate o provocam putin;)....trebuie sa ne crestem abilitatile de adaptare la contextul respectiv. Si aceasta....o putem si trebuie sa o facem in timpul zborului....

Dar concentrarea cea mai mare.....sa o acordam zborului...

Zbor - abstract

Crescind

Din noi

Rasar

Lumina..

Intunericul

Frumosul

Uritul;

Cunoasterea 

  provoaca uneori caderea

Ne vom ridica insa

Si armonia yin-yang ni se va arata

Zbor

Sa ne privim

Si sa ne vedem aripile...

crescind

Sa ne bucuram

De frumusetea frematinda...

din noi

Sa imaginam aripile

Si sa le privim bucurindu-ne ca...

rasar

Sa visam zborul

Ce ne va duce spre,

lumina..

Sa incurajam aripile

Sa ocoleasca... 

intunericul

Sa iubim totul

Cind aripile intilnesc

frumosul

Sa ne soptim sperante

Cind aripile intilnesc

uritul;

E totul un intreg

Si rolul zborului e...

cunoasterea

Oricit de mult ar durea,

Idealismul din noi

provoaca uneori caderea

Dar daca-a noastra dorinta

E insusi zborul

ne vom ridica totusi

Si de-om face inca un pas 

Spre intelepciune

Si iubire vom simti,

si armonia yin-yang ni se va arata

Star Trek (mai 2009)

Mai multe informatii pe : http://www.imdb.com/title/tt0796366/

L-am vazut astazi..... mersic Cosmin;)

Merita vazut filmul asta, atit de pasionatii SF-ului cat si de cei care vor sa isi creeze imagini despre alte moduri in care suntem uneori, sau putem fi.

Admirabila ...existanta unei rase ca Vulcanienii....i-am admirat intodeauna.....in seriile Star Trek... un calm impecabil, reactii impecabile...dar atita pasiune ascunsa in ei, ca ar fi in stare sa schimbe universul cu ea.  

De asemenea....un  alt lucru fin...dar pe care l-am remarcat ...a fost..mobilitatea gindirii celor mai tineri, dar si intelepciunea celor mai dedemult:) care imbinate in mod armonios, dar si nebunesc au dus la succesul si fericirea actiunilor.... 

Secretul Doctorului Honigberger

Multumita unui citat: 

"What our thoughts are today comes from thoughts of yesterday, and our present thoughts build our life of tomorrow: our life is the creation of our mind."

si Emiliei am ajuns la o scriere a lui Mircea Eliade care mi-o aparut destul de des in discutiile cu cei din jur.... Asa ca lectura placuta si voua:)

http://www.scribd.com/doc/57008/Mircea-Eliade-Secretul-Doctorului-Honigberger

Picatura

Picatura aromata

A infiorat simturile

In trecut

Picatura gindului meu

Provoca susurul din mintea ta

Acum

Picatura de lumina

Va invinge in forma pura

Intodeauna

Picatura din ochii indepartati

Surprinde un univers castigat

Noi

Picaturile de speranta din noi

Aluneca, dar nu se evapora

Vom exista!

The Road Less Traveled (Kit McCallum)

Sursa: http://100-poems.com/poems/life/0406007.htm

The Road Less Traveled

by Kit McCallum

How often we must bear the challenges of life; The endless roller coaster between happiness and sorrow; The constant ups and downs of daily strife. And always the question remains .... why? Life is not an easy road for most; It twists and turns with many forks in the road, Although always, and inevitably, we are given a choice ... Do we turn to the right ... or the left? Do we take the high road ... or the low road? Do we take the easy path ... or the difficult one? Decisions are not easy for those struggling for direction ... And sometimes the many choices and signs become overwhelming. While standing at a crossroads in life, The urge is to take the most comfortable path; The road with least resistance ... The shortest or most traveled route. And yet, if we've been down that comfortable road before; Have gleaned its lessons in life, and learned from our experiences; Do we yet again follow the known? Or does our destiny lie in another direction? The fear of the road less traveled is tangible and all too real; It manifests itself in many ways, And tends to cloud the issues that might otherwise be clear. It is in these times of confusion, That we must seek peace and solitude; Time to contemplate on our life, Our experiences and our choices past; Time to look back, and reflect on what we have learned Without fear or confusion. For only each of us knows our own personal thoughts; Our unique past and personal history; The experiences that brought us to the crossroads we now face. We can always learn a small degree from others experiences, And yet ... no one person can walk in our shoes, Others know not, the trials and tribulations faced in private ... For each is individual ... unique ... and personal. And that is why ... while standing at a crossroads, Only "we" can formulate the decision for ourselves; The true direction that lies within; The choices we must deliberate on with clarity and wisdom. For it is only through personal reflection, That we can now choose our destiny; ... Our next adventure; ... And the future we will embrace.

Dream Poem

Sursa: http://www.poetseers.org/themes/poems_about_dreams/

Once in the dream of a night I stood
Lone in the light of a magical wood,
Soul-deep in visions that poppy-like sprang;
And spirits of Truth were the birds that sang,
And spirits of Love were the stars that glowed,
And spirits of Peace were the streams that flowed
In that magical wood in the land of sleep.

 

Excerpt from: Song of a Dream
Sarojini Naidu