Ce bariere? Cine le-o inventat nu le putea depasi oare?
Erau intrebari pe care o pietricica intr-un riu involburat si le punea. Fusese mult timp luata de apa ce o slefuise in forme ciudate si intr-un fel reusise sa capete o forma armonioasa. Multe fusesera intimplari independente de ea...de exemplu caderea in viltoarea de acuma citiva ani... isi amintea cu frustrare de asta.
Fusese ademenita de iluzia unui loc cald la soare si linistit, si se lasa dusa de apa..intr-acolo..pe acel mal. Cu greu descoperi ca era o limba de nisip intr-un golf zbuciumat. A stat acolo...a simtit de toate... si linistea uneori..si dragoste uneori...si frig. A auzit sunete, a ascultat tacerea, s-a minunat de starea ei. Dar..incet... natura sa a iesit la iveala...nu era locul ei...desi..aparent se crease un fel de vegetatie care o sustineau pe ea si reciproc.
Incet pietricica realiza...ca uitandu-se in jur...dorea sa vada...si restul..
A plecat, a cautat, a gasit, a testat, a simtit... dar se intreba unde e bariera...de ce mereu ajunge intr-un loc..care nu poate sa surpinda toate locurile deodata. Se intreba daca exista asa ceva!?
Si deodata....intelese ca poate farmecul este in iluzia cautarii si in speranta. Pietricica se sprijini de o radacina veche si pierduta in apa... incepu sa isi aduca aminte visuri si realitati.
Nu se identifica cu momentul, era o constatare care voit sau nu contribuiau la forma sa. Fusese frumos si amintirea frumosului trebuia sa ramina. Era ca o creatie, un tablou discret plasat intr-un interval mic. Intensitatea culorilor era acum deosebita..se vedea muntele de acolo si era o poiana plina de zumzetele celor ce treceau. Cum reusise pictorul-suflet-minte sa duca petricica in acel context era greu de inteles.
Apoi se intimpla ca inghetul sa cada...pietricica era dezamagita de iarna... ea iubea primavara. Dar incerca sa accepte ca natura nu poate fi schimbata....mm nu poate oare? O..da, poate si o schimba prin caldura ce o simtise in plina iarna, linga trestiile fericite de linga lac. Moment suspendat in timp asa se gindea sa ramina.
Sa cada din nou la starea din golf.... nu...nu...se infiora ea...dar daca de fapt..e in firea lucrurilor ca fenomene circulare sa se intimple?
Si brusc in apa rece ce siroia in picaturi personalizate constientiza, ajutata de evenimente poate deloc intimplatoare, ca de fapt... o cale in structura ei iluzorie se gaseste tot timpul, efectele sunt insa greu de prevazut. Ca de obicei pietricica accepta provocarea (in mod semi-constient de context).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu