... gind usor, pierdut in spatiu intoarcete in carapacea plina de intrebari... desigur nu se intoarse..nu de alta dar isi dorea liniste in necunoastere.
Pacat de el...sau pacat de mine ca nu am priceput dimensiunea lui.
Si mii astfel de ginduri in timpul uitat s-au dematerializat lasind de multe ori nu un gol, ci netezimea specifica patrupedelor. Nu e de mirare involutia atunci..... dar de ce ne-am mira!?
Atunci cind voit lasam gindul sa plece, e un pic altceva. Indirect locul este inlocuit.
Dar iar...poate nu de ceva bun.... De parca am stii prea bine pirghia rau-bine sau bine-rau.
Acum 5 zile
Cand in loc de gand aduci vidul, vidul cel plin de toate, atunci nu iti mai pui problema daca ce vine e bun, rau sau neutru.
RăspundețiȘtergereMircea